9 definiții pentru capaucă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAPAUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpaucă s. f.] – Căpău (= copoi) + suf. -că.
CAPAUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpaucă s. f.] – Căpău (= copoi) + suf. -că.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
capaucă sf [At: DEX2 / P: ~pa-u~ / Pl: ~uce / E: căpău + -că] Femela copoiului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPAUCĂ, capauce, s. f. (Mold.) Femela copoiului, cățea de vînătoare. Răsunete dulci încă vibrau, cînd un cîne răspunse, bălînd ascuțit de trei ori. – Asta-i capauca mea, zise Vasile, întinzînd urechea. SADOVEANU, O. III 357. – Pronunțat: -pau-că. – Variantă: căpaucă (NEGRUZZI, S. I 194) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAPAUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpaucă s. f.] – Din căpău (= copoi) + suf. -că.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂPAUCĂ s. f. v. capaucă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂPAUCĂ s. f. v. capaucă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂPAUCĂ s. f. v. capaucă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
căpaucă sf vz capaucă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
capaucă (reg.) (desp. -pau-) s. f., g.-d. art. capaucei; pl. capauce
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
capaucă (reg.) (-pau-) s. f., g.-d. art. capaucei; pl. capauce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
capaucă s. f. (sil. -pau-), g.-d. art. capaucei; pl. capauce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ca-pau-că
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
capaucă, capaucesubstantiv feminin
- 1. Femela copoiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Răsunete dulci încă vibrau, cînd un cîne răspunse, bătînd ascuțit de trei ori. – Asta-i capauca mea, zise Vasile, întinzînd urechea. SADOVEANU, O. III 357. DLRLC
-
etimologie:
- Căpău (= copoi) + sufix -că. DEX '09 DEX '98