cănăriță sf [At: MARIAN, O. I, 436 / Pl: ~țe / E: canar + -iță] 1 Femelă a canarului (1). 2 (Bot) Cornuț (Cerastium arvense). 3 (Bot) Cornuți (Xanthium sumarium).

CĂNĂRIȚĂ, cănărițe, s. f. Femela canarului. – Din canar + suf. -iță.

cănăríță f., pl. e. Femeĭa canaruluĭ.

1) canár m. (ngr. kanári, it. canário și canarino, sp. canario, de unde vine fr. canari, adică „din insulele Canare”, de unde e originară această păsărică). Un fel de scatiŭ galben, une-orĭ verzuĭ la cap și aripĭ. Sămînță de canar saŭ de canarĭ saŭ pentru canarĭ, un fel de meĭ cu care se nutresc canariĭ captivĭ (phálaris canariensis). – Fem. cănăriță, pl. e. – Din pricina frumusețiĭ și a cînteculuĭ eĭ, această nenorocită păsărică a ajuns să trăĭască de generațiunĭ într’o veșnică captivitate în casele oamenilor de cel maĭ prost gust. Omuluĭ civilizat nu-ĭ poate plăcea captivitatea unuĭ animal!

cănăriță s. f., g.-d. art. cănăriței; pl. cănărițe

cănăriță s. f., g.-d. art. cănăriței; pl. cănărițe

cănăriță s. f., g.-d. art. cănăriței; pl. cănărițe