14 definiții pentru cămășuică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂMĂȘUICĂ, cămășuici, s. f. Cămășuță. – Cămașă + suf. -uică.

CĂMĂȘUICĂ, cămășuici, s. f. Cămășuță. – Cămașă + suf. -uică.

cămășuică sf [At: ALECSANDRI, T. I, 273 / V: ~meș~, chimeș~ / Pl: ~ici / E: cămașă + -uică] 1-2 (Șhp) Cămășuță (1-2).

CĂMĂȘUICĂ, cămășuici, s. f. Diminutiv al lui cămașă (1). (Atestat în forma regională cămeșuică) Toți de-a rîndul îmbrăcați cu cămeșuici cusute cu bibiluri... cu bondițe mîndre, cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75. Bate pînza la izvoare, Și cu dînsa fata-și coasă Cămeșuică de mireasă. ALECSANDRI, T. 273. – Variantă: (Mold.) cămeșui s. f.

CĂMĂȘUICĂ, cămășuici, s. f. Cămășuță. – Din cămașă + suf. -uie + -că.

cămeșuică sf vz cămășuică

chimeșuică sf vz cămășuică

CĂMEȘUICĂ s. f. v. cămășuică.

cămáșe (vest) f., pl. ășĭ, și căméșă (est) pl. ĭ (lat. camísia, it. camiscia și camicia, fr. chemise, sp. pg. camisa). Îmbrăcăminte de pînză care acopere partea de sus a corpuluĭ și care se poartă pe pele (V. izmene). Coajă care se formează pe lichide (vin ș. a.) orĭ pe unele lucrurĭ. Placentă, căiță pelița în care se naște copilu. – Dim. -uță, pl. e, și -uĭcă, pl. ĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cămășuică s. f., g.-d. art. cămășuicii; pl. cămășuici

cămășuică s. f., g.-d. art. cămășuicii; pl. cămășuici

cămășuică s. f., g.-d. art. cămășuicii; pl. cămășuici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂMĂȘUICĂ s. v. cămășuță.

Intrare: cămășuică
cămășuică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămășuică
  • cămășuica
plural
  • cămășuici
  • cămășuicile
genitiv-dativ singular
  • cămășuici
  • cămășuicii
plural
  • cămășuici
  • cămășuicilor
vocativ singular
plural
cămeșuică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămeșuică
  • cămeșuica
plural
  • cămeșuici
  • cămeșuicile
genitiv-dativ singular
  • cămeșuici
  • cămeșuicii
plural
  • cămeșuici
  • cămeșuicilor
vocativ singular
plural
chimeșuică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chimeșuică
  • chimeșuica
plural
  • chimeșuici
  • chimeșuicile
genitiv-dativ singular
  • chimeșuici
  • chimeșuicii
plural
  • chimeșuici
  • chimeșuicilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cămășuică, cămășuicisubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui cămașă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cămășuță
    • format_quote Toți de-a rîndul îmbrăcați cu cămeșuici cusute cu bibiluri... cu bondițe mîndre, cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75. DLRLC
    • format_quote Bate pînza la izvoare, Și cu dînsa fata-și coasă Cămeșuică de mireasă. ALECSANDRI, T. 273. DLRLC
etimologie:
  • Cămașă + sufix -uică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.