8 definiții pentru cămăruie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂMĂRUIE, cămărui, s. f. Cămăruță. – Cămară + suf. -uie.
CĂMĂRUIE, cămărui, s. f. Cămăruță. – Cămară + suf. -uie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cămăruie sf [At: DULFU, ap. TDRG / Pl: ~ui / E: cămară + -uie] 1-2 (Șhp) Cămăruță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂMĂRUIE, cămărui, s. f. Cămăruță. – Din cămară + suf. -uie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cămăruie s. f., art. cămăruia, g.-d. art. cămăruii; pl. cămărui
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cămăruie s. f., art. cămăruia, g.-d. art. cămăruii; pl. cămărui
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cămăruie s. f., art. cămăruia, g.-d. art. cămăruii; pl. cămărui
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂMĂRUIE s. v. cămăruță, odăiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cămăruie s. v. CĂMĂRUȚĂ. ODĂIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F130) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cămăruie, cămăruisubstantiv feminin
etimologie:
- Cămară + sufix -uie. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.