19 definiții pentru colivă
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- argou (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLIVĂ, colive, s. f. (În practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte pentru pomenirea morților, la înmormântări și la parastase. – Din sl. kolivo.
colivă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 195 / V: ~ibă2 / Pl: ~ve, ~vi / E: vsl колива, gr χόλβογ] 1 (În practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte de pomană la înmormântări și la parastase. 2 (Pop; îe) A i se face ~va sau A fi cu (sau a îi bate, a îi suna, a îi juca) ~va în piept sau A mirosi a ~ A fi aproape să moară. 3 (Îe) A mânca cuiva ~va A dori moartea cuiva. 4 (Îae) A omorî pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLIVĂ, colive, s. f. (În practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte ca pomană la înmormântări și la parastase. – Din sl. kolivo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COLIVĂ, colive, s. f. (În practicile religioase creștine-ortodoxe) Preparat alimentar făcut din grîu fiert amestecat cu zahăr și nuci pisate, împărțit ca pomană la înmormîntări și la parastase. Afară... complicate colive cu nuci aurite și o întreagă armată de popi și de ciocli aștepta. ANGHEL, PR. 65. Veneau la urmă popii... grași, Cu pîntece rotunde, umflate de colivă. MACEDONSKI, O. I 42. Numai să fi avut pîntece, unde să pui coliva și bucatele, atît de multe erau. CREANGĂ, A. 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLIVĂ ~e f. Preparat din grâu fiert, amestecat cu zahăr și nuci pisate, care se împarte ca pomană. ◊ A mânca ~a cuiva a supraviețui cuiva. /<sl. kolivo
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colivă f. grâu fiert și gros măcinat, amestecat cu nuci pisate și presărat cu zahăr, scorțișoară, etc.: coliva se împarte ca pomană la mort; de aci fig.: ca mâine o să-mi mănânce coliva PANN. [De origină slavo-greacă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colívă f., pl. ĭ (ngr. kólyva, d. vgr. kóllyba, colivă, și kóllybos, monetă mică, bănuț, [cuv. ebraic]; vsl. bg. rus. kólivo, colivă. V. călăvie). O mîncare dulce (făcută din grîŭ fert, nucĭ pisate, zahar pisat, scorțișoara ș. a.) care se ofera maĭ ales „de sufletu morților” la înmormîntări și la zilele comemorative ale morților. Fig. Iron. A i se bate (a-ĭ suna) cuĭva coliva în pept, a fi aproape de moarte. A dori să mănîncĭ din coliva cuĭva, a-ĭ dori moartea, a-ĭ purta sîmbetele. V. pupăză.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
călăvie sf vz colivă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colibă2 sf vz colivă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călăvíe f. (var. din colivă). Munt. Mold. Prescură în formă de cruce saŭ de trifoĭ cu patru foĭ, numită și cap, capăt și căpețel, care se stropește cu vin și se presară cu zahăr și se mănîncă de aĭ caseĭ cînd e mortu pe catafalc. – În Trans. călăíe, un fel de turtă de făină de grîŭ, lapte și oŭă. V. colac, naporojne.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
colivă s. f., g.-d. art. colivei; pl. colive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
colivă s. f., g.-d. art. colivei; pl. colive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colivă s. f., g.-d. art. colivei; pl. colive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
colivă (colive), s. f. – Dulce preparat din grîu fiert, nuci și zahăr care se dă de pomană pentru odihna sufletului unui mort. Gr. ϰόλυβα, prin intermediul sl. koliva (Roesler 570; Miklosich, Slaw. Elem., 25; Mikosich, Lexicon, 297; Murnu 15; Vasmer, Gr., 79), cf. bg. kolivo, sb. koljivo. – Der. colivar, s. m. (persoană care se duce la toate slujbele unde se dă de pomană; parazit, pomanagiu; Arg., polițist, jandarm; Arg., seminarist).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
colivă, colive s. f. (deț., mil.) arpacaș.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a mirosi a colivă expr. a suferi de o boală incurabilă; a ajunge în ultimul stadiu al unei boli incurabile.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a umbla după colivă expr. a fi pomanagiu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-i mânca (cuiva) coliva expr. (intl.) 1. a înmormânta. 2. a ucide, a omorî. 3. a-i supraviețui (cuiva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cu coliva-n piept expr. în pragul morții; muribund.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
colivă, colivesubstantiv feminin
- 1. Grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte pentru pomenirea morților, la înmormântări și la parastase. DEX '09 DLRLCdiminutive: colivioară
- Afară... complicate colive cu nuci aurite și o întreagă armată de popi și de ciocli aștepta. ANGHEL, PR. 65. DLRLC
- Veneau la urmă popii... grași, Cu pîntece rotunde, umflate de colivă. MACEDONSKI, O. I 42. DLRLC
- Numai să fi avut pîntece, unde să pui coliva și bucatele, atît de multe erau. CREANGĂ, A. 11. DLRLC
- A mânca coliva cuiva = a supraviețui cuiva. NODEX
-
etimologie:
- kolivo DEX '98 DEX '09