2 intrări
39 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂLĂUZI, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... [Pr.: -lă-u-] – Din călăuză.
CĂLĂUZI, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... [Pr.: -lă-u-] – Din călăuză.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
călăuzi1 [At: ANON. CAR. / V: ~zli / P: ~lă-u~ / Pzi: ~zesc / E: călăuză + -i] 1 vt A conduce pe cineva pe un drum. 2 vt A îndruma. 3 vr A se orienta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călăuzi2 vt [At: COMAN, GL. / P: ~lă-u~ / Pzi: ~zesc / E: nct] A zăpăci pe cineva cu zgomot asurzitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂUZI, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce (pe cineva) pe un drum. Cotoșmanul însă o apucă înainte și zise vizitiilor să se ție pe urma lui, că el îi va călăuzi. ISPIRESCU, L. 292. Din cea zare luminoasă vi- ne-un lung șir de cucoare... în văzduh călăuzite de-un pilot, bătrîn cocor. ALECSANDRI, P. A. 119. Toate aceste vechi rămășițe a gloriei strămoșești... te vizitam călăuzit de un bătrîn mazil. NEGRUZZI, S. I 184. ◊ (Poetic) [Luceafărul] tremură ca alte dăți în codri și pe dealuri. Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri. EMINESCU, O.I 181. 2. A îndruma, a învăța, a povățui (într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.). P.M.R. a călăuzit muncitorimea în lupta împotriva dușmanului de clasă. REZ. HOT. I 16. Învățătura lui Lenin și Stalin călăuzește Partidul Muncitoresc Romîn, și pe baza acestei învățături el conduce clasa muncitoare și întreg poporul muncitor pe drumul construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 1, 52. Partidul proletariatului poate călăuzi lupta maselor spre victorie pentru că el este înarmat cu teoria revoluționară, cu știința marxist-leninistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 2/4. ◊ Absol. Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină... Care-ndîrjește, care călește, Călăuzește și limpezește! DEȘLIU, G. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «după» sau «de») A se orienta, a se conduce după... În lupta pentru întărirea statului democrat-popular, Partidul Muncitoresc Romîn se călăuzește de ideile lui Lenin-Stalin, inspirîndu-se din măreața experiență istorică a construirii socialismului în Uniunea Sovietică. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 669. Partidul nostru se călăuzește în munca sa pe tărîmul învățămîntului public de învățătura leninist-stalinistă, care ne arată că socialismul nu poate fi construit cu analfabeți. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂUZI, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... – Din călăuză.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A CĂLĂUZI ~esc tranz. 1) A însoți în calitate de călăuză. 2) fig. A susține cu sfaturi, cu recomandații; a îndruma; a povățui; a sfătui; a învăța. [Sil. -lă-u-] /Din călăuză
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CĂLĂUZI mă ~esc intranz. A avea în imediată apropiere, conformându-se; a se conduce; a se orienta. [Sil. -lă-u-] /Din călăuză
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călăuzi v. 1. a servi de călăuză; 2. fig. a conduce, a dirija.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂUZ s. m. v. călăuză.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂLĂUZ s. m. v. călăuză.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂLĂUZ s. m. v. călăuză.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂUZ s. m. v. călăuză.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂLĂUZĂ, călăuze, s. f. 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare; ghid. 2. Persoană care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător. 3. Îndreptar, ghid. [Var.: călăuz s. m.] – Din tc. kılavuz, ngr. kalaúzis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
călăuz sm vz călăuză
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călăuză sf [At: PALIA (1581) 208 / P: ~lă-u~ / V: ~uz / Pl: ~ze / E: tc kylavuz, ngr ϰαλοuζις] 1 Conducător. 2 Persoană care însoțește pe cineva pentru a-i arăta drumul și pentru a-i da indicațiile și explicațiile necesare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călăuzli v vz călăuzi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂUZĂ, călăuze, s. f. 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare; ghid. 2. Persoană care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător. 3. Îndreptar, ghid. [Var.: călăuz s. m.] – Din tc. kılavuz, ngr. kalauzis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CĂLĂUZĂ, călăuze, s. f. 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și a-i da explicațiile necesare; ghid. Luați-mă și pre mine călăuză, cunosc bine pre sus, spre padină. DUMITRIU, V. L. 69. Titu deveni călăuza lui Belciug în București. REBREANU, R. I 283. V-ați lăudat... Că ne-ți da o călăuză bună, Să ne ducă pe calea care-o fi bună. TEODORESCU, P. P. 180. La satul care se vede, călăuză nu trebuie. ◊ (Titlu dat unor cărți care cuprind îndrumări practice) Călăuza tipografului. Călăuza bibliotecarului. 2. Persoană, p. ext. organ, teorie, doctrină, învățătură etc. care orientează sau îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător ideologic. Comuniștii din toate țările vor studia cu nesaț documentele Congresului [al XIX-lea al P.C.U.S.], găsind în comoara inepuizabilă a experienței partidului lui Lenin și Stalin o călăuză sigură pentru propria lor activitate. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 8. Agitatorii trebuie să pună în lumină însemnătatea legăturii strînse între partid și masele largi de oameni ai muncii: să arate maselor că, avînd în frunte o călăuză încercată ca partidul, poporul poate să învingă orice greutăți, să înfăptuiască cu succes țelurile pe care și le-a pus înainte. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. – Variantă: călăuz (SADOVEANU, D. P. 177) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂUZĂ, călăuze, s. f. 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și a-i da explicațiile necesare; ghid. 2. Persoană, p. ext., organ, teorie, învățătură etc. care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător. [Var.: călăuz s. m.] – Tc. kılavuz.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂLĂUZĂ1 ~e f. 1) Persoană care conduce un grup de turiști sau de vizitatori, dând explicațiile necesare; ghid. 2) fig. Îndrumător (persoană, învățătură, teorie etc.) în viață sau într-un domeniu de activitate. [G.-D. călăuzei; Sil. -lă-u-] /<turc. kilavuz, ngr. kalaúzis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂLĂUZĂ2 ~e f. fig. Lucrare în care se dau îndrumări într-un domeniu; îndreptar; îndrumar; ghid. [Sil. -lă-u-] /<turc. kilavuz, ngr. kalaúzis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călăuz (călăuză) m. 1. cel ce conduce pe altul spre a-i arăta drumul: râul cel de stele e călăuzul tainic AL.; 2. fig. cel ce povățuiește pe altul în vieață, în afaceri. [Turc. KALAUZ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călăúz (est) m., pl. jĭ și călăúză (vest) f., pl. e (turc. kelauz, kulauz, kulaghuz; sîrb. ung. pol. kalauz). Conductor, ghid, acela care te conduce pin locurĭ neumblate de tine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
călăuzésc v. tr. Conduc, arăt drumu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
călăuzi (a ~) (desp. -lă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăuzesc, 3 sg. călăuzește, imperf. 1 călăuzeam; conj. prez. 1 sg. să călăuzesc, 3 să călăuzească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
călăuzi (a ~) (-lă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăuzesc, imperf. 3 sg. călăuzea; conj. prez. 3 să călăuzească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călăuzi vb. (sil. -lă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăuzesc, imperf. 3 sg. călăuzea; conj. prez. 3 sg. și pl. călăuzească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călăuză s. f., g.-d. art. călăuzei; pl. călăuze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
călăuză s. f., g.-d. art. călăuzei; pl. călăuze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călăuză s. f., g.-d. art. călăuzei; pl. călăuze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călăuză
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
călăuză, -ze.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂLĂUZI vb. 1. a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povățui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~?) 2. v. îndruma. 3. v. ghida. 4. a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.) 5. a iniția, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂLĂUZI vb. 1. a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povățui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~?) 2. a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a îndruma, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.) 3. a conduce, a duce, a ghida, a îndruma. (O ~ prin toate muzeele.) 4. a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.) 5. a iniția, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂLĂUZ s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂLĂUZĂ s. 1. v. ghid. 2. v. îndrumător. 3. îndrumător, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călăuz s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂLĂUZĂ s. 1. ghid, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (O ~ editată pentru turiști.) 2. ghid, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu). 3. îndrumător, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
călăuză (-ze), s. f. – Ghid. – Var. călăuz, s. m. Mr., megl. călăuz. Tc. kila(v)uz (Șeineanu, II, 76; Meyer 167; Lokotsch 1276); cf. ngr., alb. kaljaus(ë), bg., sb., pol. kalauz, mag. kaláusz. Este unul din puținele cuvinte care aparțin f. prin formă și m. prin sens, cum sînt: calfă, catană, sentinelă. – Der. călăuzi, vb. (a conduce, a îndruma); călăuzitor, adj. (care călăuzește).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
O, VITAE PHILOSOPHIA DUX! (lat.) o, filozofie, călăuza vieții! – Cicero, „Tusculanae disputationes”, V, 2. În concepția anticilor, filozofia reprezenta suma cunoștințelor despre Univers și chintesența înțelepciunii omenești.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TU DUCA, TU SIGNORE E TU MAESTRO (it.) tu, călăuză, stăpân și maestru al meu – Dante, „Infernul”, II, 140. Epitetele adresate de Dante lui Vergiliu. Expresia unui sentiment de venerație și de încredere totală într-o persoană considerată drept îndrumător spiritual.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tu duca, tu signore e tu maestro (it. „Tu călăuza mea, tu stăpînul și maestrul meu”) – Dante, Infernul (cînt. II, v. 140). Sînt vestitele epitete pe care Dante le acordă lui Vergiliu: duca (pentru că îl va călăuzi în călătoria prin infern), signore (pentru că se va supune voinței lui Vergiliu) și maestro (pentru că tot el îi va arăta învățămintele acestei călătorii). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: că-lă-u-zi
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
călăuzi, călăuzescverb
- 1. A conduce pe cineva pe un drum. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: conduce
- Cotoșmanul însă o apucă înainte și zise vizitiilor să se ție pe urma lui, că el îi va călăuzi. ISPIRESCU, L. 292. DLRLC
- Din cea zare luminoasă vine-un lung șir de cucoare... În văzduh călăuzite de-un pilot, bătrîn cocor. ALECSANDRI, P. A. 119. DLRLC
- Toate aceste vechi rămășițe a gloriei strămoșești... le vizitam călăuzit de un bătrîn mazil. NEGRUZZI, S. I 184. DLRLC
- [Luceafărul] tremură ca alte dăți în codri și pe dealuri. Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri. EMINESCU, O.I 181. DLRLC
-
-
- P.M.R. a călăuzit muncitorimea în lupta împotriva dușmanului de clasă. REZ. HOT. I 16. DLRLC
- Învățătura lui Lenin și Stalin călăuzește Partidul Muncitoresc Romîn, și pe baza acestei învățături el conduce clasa muncitoare și întreg poporul muncitor pe drumul construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 1, 52. DLRLC
- Partidul proletariatului poate călăuzi lupta maselor spre victorie pentru că el este înarmat cu teoria revoluționară, cu știința marxist-leninistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 2/4. DLRLC
- Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină... Care-ndîrjește, care călește, Călăuzește și limpezește! DEȘLIU, G. 34. DLRLC
-
- În lupta pentru întărirea statului democrat-popular, Partidul Muncitoresc Romîn se călăuzește de ideile lui Lenin-Stalin, inspirîndu-se din măreața experiență istorică a construirii socialismului în Uniunea Sovietică. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 669. DLRLC
- Partidul nostru se călăuzește în munca sa pe tărîmul învățămîntului public de învățătura leninist-stalinistă, care ne arată că socialismul nu poate fi construit cu analfabeți. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51. DLRLC
-
-
etimologie:
- călăuză DEX '09 DEX '98
călăuză, călăuzesubstantiv feminin
- 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ghid
- Luați-mă și pre mine călăuză, cunosc bine pre sus, spre padină. DUMITRIU, V. L. 69. DLRLC
- Titu deveni călăuza lui Belciug în București. REBREANU, R. I 283. DLRLC
- V-ați lăudat... Că ne-ți da o călăuză bună, Să ne ducă pe calea care-o fi bună. TEODORESCU, P. P. 180. DLRLC
- La satul care se vede, călăuză nu trebuie. DLRLC
- 1.1. Titlu dat unor cărți care cuprind îndrumări practice. DLRLC
- Călăuza tipografului. Călăuza bibliotecarului. DLRLC
-
-
- 2. Persoană (prin extensiune organ, teorie, doctrină, învățătură etc.) care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: conducător îndrumător
- Comuniștii din toate țările vor studia cu nesaț documentele Congresului [al XIX-lea al P.C.U.S.], găsind în comoara inepuizabilă a experienței partidului lui Lenin și Stalin o călăuză sigură pentru propria lor activitate. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 8. DLRLC
- Agitatorii trebuie să pună în lumină însemnătatea legăturii strînse între partid și masele largi de oameni ai muncii: să arate maselor că, avînd în frunte o călăuză încercată ca partidul, poporul poate să învingă orice greutăți, să înfăptuiască cu succes țelurile pe care și le-a pus înainte. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. DLRLC
-
etimologie:
- kılavuz DEX '98 DEX '09
- kalaúzis DEX '98 DEX '09