2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călărită f., pl. e. Un joc cu mingea, cînd băĭețiĭ șed călare unu pe altu.

călărit1, ~ă a [At: BĂLCESCU, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: călări] 1 (D. cai) Pe care se călărește (1). 2 (Fig; d. oameni) Care este stăpânit și condus după voința altcuiva.

Intrare: călărită
călărită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: călărit (adj.)
călărit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călărit
  • călăritul
  • călăritu‑
  • călări
  • călărita
plural
  • călăriți
  • călăriții
  • călărite
  • călăritele
genitiv-dativ singular
  • călărit
  • călăritului
  • călărite
  • călăritei
plural
  • călăriți
  • călăriților
  • călărite
  • călăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)