2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂLĂFĂTUIRE, călăfătuiri, s. f. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. – V. călăfătui.
CĂLĂFĂTUIRE, călăfătuiri, s. f. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. – V. călăfătui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
călăfătuire sf [At: LTR / V: ~lfă~ / P: ~tu-i-re / Pl: ~ri / E: călăfătui] Astupare, cu calafat, a găurilor dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării Si: călăfătuit1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂFĂTUI, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂLĂFĂTUI, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
călăfătui vt [At: CANTEMIR, I. I. I, 157 / V: ~lfă~ / Pzi: ~iesc / E: calafat] A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călfătui v vz călăfătui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călfătuire sf vz călăfătuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂFĂTUI, călăfătuiesc, v b. IV. Tranz. A astupa găurile unei luntri, ale unei corăbii etc. cu calafat. Arabul evadase. Barca n-o putuse lua, că era păzită de santinelă. Se mulțumise să fugă pe mare cu sicriul pe care-l chituise și-l.călăfătuise bine ca să nu intre apă în el. BART, E. 276.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂLĂFĂTUI, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa găurile unei luntre, corăbii etc. cu calafat. – Ngr. kalafatizo.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A CĂLĂFĂTUI ~iesc tranz. (punți sau bordaje ale navelor) A astupa pe la încheieturi sau prin rosturi cu calafat. /calafat + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călăfătui v. a astupa crăpăturile unei corăbii cu câlți și a le unge apoi cu păcură. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
călăfătuĭésc v. tr. (d. calafat). Astup cu calafat. V. cîlțuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
călăfătuire s. f., g.-d. art. călăfătuirii; pl. călăfătuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
călăfătuire s. f., g.-d. art. călăfătuirii; pl. călăfătuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călăfătuire s. f., g.-d. art. călăfătuirii; pl. călăfătuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
călăfătui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăfătuiesc, 3 sg. călăfătuiește, imperf. 1 călăfătuiam; conj. prez. 1 sg. să călăfătuiesc, 3 să călăfătuiască corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
călăfătui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăfătuiesc, imperf. 3 sg. călăfătuia; conj. prez. 3 să călăfătuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
călăfătui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăfătuiesc, imperf. 3 sg. călăfătuia; conj. prez. 3 sg. și pl. călăfătuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂLĂFĂTUIRE s. calfatare. (~ a punții unei nave.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂLĂFĂTUI vb. a calfata. (~ puntea unei nave.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂLĂFĂTUI vb. a calfata. (~ puntea unei nave.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CĂLĂFĂTUIRE (< ngr.) s. f. Operație de astupare cu calafat a rosturilor dintre scîndurile bordajelor sau ale punții unei nave din lemn în vederea etanșării; peste calafat se toarnă un strat de bitum.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
călăfătuire, călăfătuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98sinonime: calfatare
etimologie:
- călăfătui DEX '98 DEX '09
călăfătui, călăfătuiescverb
- 1. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: calfata
- Arabul evadase. Barca n-o putuse lua, că era păzită de santinelă. Se mulțumise să fugă pe mare cu sicriul pe care-l chituise și-l călăfătuise bine ca să nu intre apă în el. BART, E. 276. DLRLC
-
etimologie:
- Calafat + sufix -ui. DEX '98 DEX '09
- kalafatizo DEX '98 DEX '09