7 definiții pentru călăf

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călăf sn [At: ALECSANDRI, T. 559 / V: ~laf, ~lâf / Pl: ~uri / E: tc kylyf] (Trî) Toc de imamea.

călâf n. toc de imamea: i-am cusut un călâf de ciubuc cu mărgele Al. [Turc. KYLYF].

cîlîf, călîf și calîf n., pl. urĭ (turc. kylyf, teacă, toc, d. ar. ghilaf; bg. kalyf). Vechĭ. Toc, cutie de păstrat un obiect.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

călaf (-furi), s. n. – Garnitură din perle, fir aurit sau tafta, folosită la vechile pipe orientale. – Var. calîf, chilîf (înv.). Tc. kilif (Șeineanu, II, 81); cf. alb. kilif, bg. kalăf, sb. kalif.Der. încălăfa, vb. (a împodobi cu perle).

Intrare: călăf
călăf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călaf
  • călaful
  • călafu‑
plural
  • călafuri
  • călafurile
genitiv-dativ singular
  • călaf
  • călafului
plural
  • călafuri
  • călafurilor
vocativ singular
plural
călâf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)