opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călugărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: călugări] (D. persoane) Care a devenit călugăr (1) sau călugăriți (1).

călugărit1 sn [At: CREANGĂ, P. 47 / Pl: ~uri / E: călugări] 1 Călugărire. 2 Călugărie (1).

CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (I). – Din călugăr.

călugări vtr [At: IORGA, D. B. I, 55 / V: ~gheri / Pzi: ~resc / E: călugăr] 1-2 A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1).

călugheri v vz călugări

CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1). – Din călugăr.

CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. A se face călugăr (sau călugăriță). O versiune spune că s-a călugărit, Iar alta că veninul a fost al ei sfîrșit. MACEDONSKI, O. I 255. Ani să mă călugăresc, Să mă duc la mînăstire. TEODORESCU, P. P. 301. ◊ Tranz. Se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oameni. CREANGĂ, P. 47. Îl călugăriră, puindu-i numele Paisie. NEGRUZZI, S. I 159.

CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (sau călugăriță). – Din călugăr.

A CĂLUGĂRI ~esc tranz. A face să se călugărească. /Din călugăr

A SE CĂLUGĂRI mă ~esc intranz. A trece în tagma călugărilor; a deveni călugăr. /Din călugăr

călugări v. (se) face călugăr.

2) călugărésc v. intr. Duc vĭață de călugăr. V. tr. Fac călugăr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călugăresc, 3 sg. călugărește, imperf. 1 călugăream; conj. prez. 1 sg. să călugăresc, 3 să călugărească

călugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călugăresc, imperf. 3 sg. călugărea; conj. prez. 3 să călugărească

călugări vb., ind. prez. 1 sg. șl 3 pl. călugăresc, imperf. 3 sg. călugărea; conj. prez. 3 sg. și pl. călugărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLUGĂRI vb. (BIS.) (rar) a (se) tunde, (înv.) a (se) postrigi.

CĂLUGĂRI vb. (BIS.) (rar) a (se) tunde, (înv.) a (se) postrigi.

Intrare: călugărit
călugărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călugărit
  • călugăritul
  • călugăritu‑
  • călugărită
  • călugărita
plural
  • călugăriți
  • călugăriții
  • călugărite
  • călugăritele
genitiv-dativ singular
  • călugărit
  • călugăritului
  • călugărite
  • călugăritei
plural
  • călugăriți
  • călugăriților
  • călugărite
  • călugăritelor
vocativ singular — —
plural — —
călugărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călugărit
  • călugăritul
  • călugăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • călugărit
  • călugăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: călugări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călugări
  • călugărire
  • călugărit
  • călugăritu‑
  • călugărind
  • călugărindu‑
 singular plural
  • călugărește
  • călugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călugăresc
 (să)
  • călugăresc
  • călugăream
  • călugării
  • călugărisem
a II-a (tu)
  • călugărești
 (să)
  • călugărești
  • călugăreai
  • călugăriși
  • călugăriseși
a III-a (el, ea)
  • călugărește
 (să)
  • călugărească
  • călugărea
  • călugări
  • călugărise
plural I (noi)
  • călugărim
 (să)
  • călugărim
  • călugăream
  • călugărirăm
  • călugăriserăm
  • călugărisem
a II-a (voi)
  • călugăriți
 (să)
  • călugăriți
  • călugăreați
  • călugărirăți
  • călugăriserăți
  • călugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • călugăresc
 (să)
  • călugărească
  • călugăreau
  • călugăriră
  • călugăriseră
călugheri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călugări, călugărescverb

  • 1. A (se) face călugăr sau călugăriță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O versiune spune că s-a călugărit, Iar alta că veninul a fost al ei sfîrșit. MACEDONSKI, O. I 255. DLRLC
    • format_quote Am să mă călugăresc, Să mă duc la mînăstire. TEODORESCU, P. P. 301. DLRLC
    • format_quote Se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oameni. CREANGĂ, P. 47. DLRLC
    • format_quote Îl călugăriră, puindu-i numele Paisie. NEGRUZZI, S. I 159. DLRLC
etimologie:
  • călugăr DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.