13 definiții pentru călugărie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLUGĂRIE s. f. 1. Viață de călugăr. 2. Mănăstire. – Călugăr + suf. -ie.

călugărie sf [At: PRAV. MOLD. 165/2 / Pl: ~ii / E: călugăr + -ie] 1 Viață de călugăr (1) Si: călugărit2 (3). 2 (Pex) Mănăstire.

CĂLUGĂRIE s. f. Viață de călugăr(iță). – Călugăr + suf. -ie.

CĂLUGĂRIE s. f. Viață de călugăr; p. ext. mănăstire. Chiar acuma, căpitane, zece călărași în silă Tîrăsc la călugărie pe nefericea copilă. HASDEU, R. V. 53. N-am fost de călugărie, Ci-am fost de căsătorie. SEVASTOS, C. 169.

CĂLUGĂRIE s. f. Viață de călugăr(iță). – Din călugăr + suf. -ie.

CĂLUGĂRIE f. Viață de călugăr. [Art. călugăria; G.-D. călugăriei; Sil. -ri-e] /călugar + suf. ~ie

călugărie f. 1. starea sau vieața călugărilor; 2. mănăstire: trimise fata la călugărie.

călugăríe f. Starea saŭ vĭața de călugăr: s’a dus la călugărie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călugărie s. f., art. călugăria, g.-d. călugării, art. călugăriei

călugărie s. f., art. călugăria, g.-d. călugării, art. călugăriei

călugărie s. f., art. călugăria, g.-d. călugării, art. călugăriei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLUGĂRIE s. (BIS.) monahism, (rar) monahie.

CĂLUGĂRIE s. (BIS.) monahism, (rar) monahie.

Intrare: călugărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călugărie
  • călugăria
plural
genitiv-dativ singular
  • călugării
  • călugăriei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călugăriesubstantiv feminin

  • 1. Viață de călugăr(iță). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-am fost de călugărie, Ci-am fost de căsătorie. SEVASTOS, C. 169. DLRLC
  • 2. Mănăstire. DEX '09 DLRLC
    sinonime: mănăstire
    • format_quote Chiar acuma, căpitane, zece călărași în silă Tîrăsc la călugărie pe nefericea copilă. HASDEU, R. V. 53. DLRLC
etimologie:
  • Călugăr + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.