3 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (I). – Din călugăr.

călugări vtr [At: IORGA, D. B. I, 55 / V: ~gheri / Pzi: ~resc / E: călugăr] 1-2 A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1).

CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1). – Din călugăr.

CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. A se face călugăr (sau călugăriță). O versiune spune că s-a călugărit, Iar alta că veninul a fost al ei sfîrșit. MACEDONSKI, O. I 255. Ani să mă călugăresc, Să mă duc la mînăstire. TEODORESCU, P. P. 301. ◊ Tranz. Se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oameni. CREANGĂ, P. 47. Îl călugăriră, puindu-i numele Paisie. NEGRUZZI, S. I 159.

CĂLUGĂRI, călugăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face călugăr (sau călugăriță). – Din călugăr.

A SE CĂLUGĂRI mă ~esc intranz. A trece în tagma călugărilor; a deveni călugăr. /Din călugăr

A CĂLUGĂRI ~esc tranz. A face să se călugărească. /Din călugăr

CĂLUGĂR, călugări, s. m. I. Bărbat care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monah. II. Instalație hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleșteie, lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii ei. – Din sl. kalugerŭ.

călugăr sm [At: (a. 1632) EUSTRATIE, ap. GCR I, 78/1 / Pl: ~i, (înv) ~gheri / E: vsl калугеръ, калогеръ ngr ϰαλόγηρος] 1 Bărbat care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească Si: monah. 2 (Îe) A se ține (după cineva) ca dracul după ~ A se ține insistent după cineva. 3 (Îcs) Maica și ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 (Pan) Om care duce o viață retrasă și înfrânată, căruia nu-i place contactul cu lumea Si: monah, pustnic. 5 (Lpl; maa) Dans nedefinit mai îndeaproape. 6 (Lpl; maa) Melodie după care se execută acest dans. 7 (Lpl; maa) Dans împreună cu melodia. 8 (Teh) Instalație hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din eleșteie, lacuri sau bazine artificiale în vederea înlocuirii ei cu alta curată. 9 (Bot; reg) Calomfir (1) (Chrysantemum balsamita).

CĂLUGĂR, călugări, s. m. I. Bărbat care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească; monah. II. Instalație hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleșteie, lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii ei. – Din sl. kalugerŭ (< gr.).

CĂLUGĂR, -IȚĂ, călugări, -ițe, s. m. și f. Persoană care trăiește într-o comunitate mănăstirească. V. monah, pustnic, sihastru. Un călugăr scobora încet pe potecă, la vale, cu o mare și umflată traistă la șold. HOGAȘ, M. N. 111. Pustnicul... chemase pe toate călugărițele la ascultare. ISPIRESCU, L. 30. Călugărul ce ședea în acea chilie era un om ca de șeizăci de ani, cu barba albă și lungă pînă la brîu. ALECSANDRI, C. 27. – Accentuat și: (f.) călugăriță.

CĂLUGĂR, călugări, s. m. Bărbat care trăiește într-o comunitate mănăstirească. – Slav (v. sl. kalugerŭ < gr.).

CĂLUGĂR ~i m. Bărbat care face parte dintr-o comunitate mănăstirească; monah. /<sl. kalugeru

călugăr m. om care s’a lepădat de ale lumii și duce o vieață pioasă într’o mănăstire. [Gr. KALOGHÉRAS, lit. bunul bătrân, nume onorific ca și preot].

călúgăr m., pl. ărĭ (ngr. kalógeros și kalógiros, dial. kalúgeros, d. vgr. kalós géras, fericit în etate; vsl. kalugerŭ și kalogerŭ). Monah, om retras la mînăstire și îmbrăcat în rasă. – În Olt. -ăre. V. pustnic, schimnic, sihastru, anahoret, eremit, ascet și cenobiŭ.

2) călugărésc v. intr. Duc vĭață de călugăr. V. tr. Fac călugăr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călugăresc, 3 sg. călugărește, imperf. 1 călugăream; conj. prez. 1 sg. să călugăresc, 3 să călugărească

călugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călugăresc, imperf. 3 sg. călugărea; conj. prez. 3 să călugărească

călugări vb., ind. prez. 1 sg. șl 3 pl. călugăresc, imperf. 3 sg. călugărea; conj. prez. 3 sg. și pl. călugărească

călugăr s. m., pl. călugări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLUGĂRI vb. (BIS.) (rar) a (se) tunde, (înv.) a (se) postrigi.

CĂLUGĂRI vb. (BIS.) (rar) a (se) tunde, (înv.) a (se) postrigi.

BARBA-CĂLUGĂRULUI s. v. cucută.

CĂLUGĂR s. (BIS.) monah, părinte.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

călugăr (călugări), s. m.1. Monah. – 2. Încălzitor pentru pat. – Mr., megl. călugăr. Ngr. ϰαλόγερος (Murnu 9), posibil prin intermediul sl. kalugerŭ; cf. bg., sb. kaluger (Iordan, BF, VI, 150). Der. călugăraș, s. m. (dim. al lui călugăr; pastilă aromată); călugăresc, adj. (monahal); călugărește, adv. (în felul călugărilor); călugăret, s. n. (mulțime de călugări); călugări, vb. (a face pe cineva călugăr, a-l închide într-o mănăstire, în general împotriva voinței lui; refl., a se face călugăr); călugărie, s. f. (viață de călugăr); călugărime, s. f. (mulțime de călugări); călugărire, s. f. (acțiunea de a se face călugăr); călugărit, s. n. (starea de a fi călugăr; călugărie); călugăriță, s. f. (femeie care trăiește într-o comunitate mănăstirească; insectă, Mantis religiosa; libelulă, Libellula depressa; gărgăriță, Coccinella septempunctata), cf. sb. kalugerica „specie de ciupercă”, bg. kalugerica „călugăriță, nagîț”, ngr. ϰαλογρίτζα „silvie”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CĂLUGĂR. Subst. Călugăr, călugăraș (dim.), monah; anahoret (rar), ermit (rar), pustnic, schimnic (rar), ascet (livr.), schimonah (înv.), sihastru; cenobit; metocar. Călugăriță, mireasa domnului, monahie; pustnică, ascetă (livr.), schimnică, schimonahă (înv.); desăgăriță (rar). Egumen, abate, stareț, singhel; protosinghel; arhimandrit, proestos (înv.). Egumenă, stareță, abatesă (rar). Augustin; benedictin; capucin; carmelit; celestin; franciscan; dominican; iacobin; iezuit; minorit; templier, trapist. Benedictină; capucină; dominicană; carmelită; franciscană; ursulină. Călugăr musulman, derviș, călugăr indian, fachir. Călugărie, monahie (rar), monahism; ermitaj (rar), pustnicie, pustnicire, schimnicie (rar), schimnicit, sihăstrie; cenobitism. Stâreție, abație, egumenie. Adj. Călugăresc, de călugăr, monahal, monahicesc, monastic; anahoretic (rar), eremitic (rar), schimnicesc (rar), ascetic, pustnicesc (înv.); schimnicit, pustnicit, sihăstrit. Benedictin; capucin; dominican; franciscan; iacobin; iezuitic. Vb. A (se) călugări; a (se) pustnici, a (se) schimnici (rar), a (se) sihăstri, a (se) duce (închide, intra, trimite, băga) la (o) mănăstire. A egumeni (rar), a stăreți. Adv. Călugărește, schimnicește (rar). V. ascetism, așezămînt de cult, cler, singurătate.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LUIZI-CĂLUGĂRA, com. în jud. Bacău, situată în Subcarpații Tazlăului, la poalele de NE ale vf. Pietricica (586 m alt.); 5.354 loc. (2000). Biserică romano-catolică (1851).

MISAUL CĂLUGĂRUL (a două jumătate a sec. 17), cărturar din Moldova. Amintit de Miron Costin și Ion Neculce pentru interpolările sale referitoare la cucerirea Daciei de către Traian, precum și la informații ulterioare privind domniile lui Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

călugăr, călugări s. m. (deț.) condamnat care are de efectuat o pedeapsă mare.

Intrare: călugări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călugări
  • călugărire
  • călugărit
  • călugăritu‑
  • călugărind
  • călugărindu‑
singular plural
  • călugărește
  • călugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călugăresc
(să)
  • călugăresc
  • călugăream
  • călugării
  • călugărisem
a II-a (tu)
  • călugărești
(să)
  • călugărești
  • călugăreai
  • călugăriși
  • călugăriseși
a III-a (el, ea)
  • călugărește
(să)
  • călugărească
  • călugărea
  • călugări
  • călugărise
plural I (noi)
  • călugărim
(să)
  • călugărim
  • călugăream
  • călugărirăm
  • călugăriserăm
  • călugărisem
a II-a (voi)
  • călugăriți
(să)
  • călugăriți
  • călugăreați
  • călugărirăți
  • călugăriserăți
  • călugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • călugăresc
(să)
  • călugărească
  • călugăreau
  • călugări
  • călugăriseră
călugheri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: barba-călugărului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-călugărului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-călugărului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: călugăr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călugăr
  • călugărul
  • călugăru‑
plural
  • călugări
  • călugării
genitiv-dativ singular
  • călugăr
  • călugărului
plural
  • călugări
  • călugărilor
vocativ singular
  • călugărule
  • călugăre
plural
  • călugărilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călugări, călugărescverb

  • 1. A (se) face călugăr sau călugăriță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O versiune spune că s-a călugărit, Iar alta că veninul a fost al ei sfîrșit. MACEDONSKI, O. I 255. DLRLC
    • format_quote Am să mă călugăresc, Să mă duc la mînăstire. TEODORESCU, P. P. 301. DLRLC
    • format_quote Se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oameni. CREANGĂ, P. 47. DLRLC
    • format_quote Îl călugăriră, puindu-i numele Paisie. NEGRUZZI, S. I 159. DLRLC
etimologie:
  • călugăr DEX '09 DEX '98

barba-călugăruluisubstantiv feminin articulat

călugăr, călugărisubstantiv masculin

  • 1. Bărbat care a făcut legământ să ducă o viață religios-ascetică și care trăiește într-o comunitate mănăstirească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un călugăr scobora încet pe potecă, la vale, cu o mare și umflată traistă la șold. HOGAȘ, M. N. 111. DLRLC
    • format_quote Călugărul ce ședea în acea chilie era un om ca de șeizăci de ani, cu barba albă și lungă pînă la brîu. ALECSANDRI, C. 27. DLRLC
  • 2. Instalație hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleșteie, lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.