5 definiții pentru cădință
Explicative DEX
cădință sf [At: TDRG / Pl: ~țe / E: cădea + -ință] (Înv) Cuviință.
CĂDINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ‡ Bună-cuviință, decență ¶ 2 Drept (de a face ceva), prerogativă [cădea2].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
cădínță f., pl. e (d. a se cădea, a se cuveni. V. cadență). Rar. Decență, cuviință. Competență, drept, cădere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
CĂDINȚĂ s. v. cuviință.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cădință s. v. CUVIINȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cădință
cădință substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||