CĂDELNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas ritual de metal atârnat de lănțișoare, în care se arde tămâie. – Din sl. kadĭlĭnica.

cădelniță sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194 / V: (reg) cad~, (înv) ~deal~, cadil~ / Pl: ~țe / E: vsl кадильница] 1 Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. 2 (Reg) Plantă din familia campanulaceae (Campanula carpatica).

CĂDELNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica.

CĂDELNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atîrnat de trei lănțișoare, întrebuințat pentru afumarea cu tămîie în timpul slujbei religioase. M-am trezit trăgînd clopotele, aprinzînd și stingind luminările în biserică și purtînd cădelnița după popa. SLAVICI, O. I 77. Din cădelnițe se, înalță în rotocoale albastre fumul de tămîie. VLAHUȚĂ, O. A. II 35.

CĂDELNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atîrnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămîie la slujbele religioase. – Slav (v. sl. kadĩlĩnica).

CĂDELNIȚĂ ~e f. Vas de metal, susținut de trei lănțișoare, în care se arde tămâie în timpul slujbei religioase. ◊ A-i da cuiva cu ~a pe la nas a-i cânta cuiva ditirambi. /<sl. kadilinica

cădelniță f. afumătoare, atârnată de lănțușoare, în care arde tămâie. [Slav. KADILĬNIȚA].

cădélniță și ca- f., pl. e (vsl. kadilĭnica, d. kaditi, a cădi). Afumătoare (căție) atîrnată de lanțurĭ, întrebuințată la biserică. V. cădilă.

cadelniță sf vz cădelniță

cadilniță sf vz cădelniță

cădealniță sf vz cădelniță

cădelnița [At: COȘBUC, B. 152 / Pzi: ~țez/ E: cădelniță] 1 vi A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie Si: a tămâia, (înv) a cădi. 2 vt (Fig) A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare Si: a tămâia.

chidelniță sf vz cădelniță

CĂDELNIȚA, cădelnițez, vb. I. 1. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. Popi, șirag, cădelnițînd Citeau ectenii. COȘBUC, P. I 149. 2. Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. V. tămîia.

CĂDELNIȚA, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

A CĂDELNIȚA ~ez tranz. 1) bis. A tămâia cu cădelnița. 2) rar (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata; a adula. /Din cadelniță

cădelnițà v. a tămâia cu cădelnița: și popii șirag, cădelnițând, ceteau ectenii de comând COȘBUC.

cadélniță, V. cădelniță.

cădelnițéz v. tr. și intr. Cădesc, afum cu cădelnița: a cădelnița biserica, pin biserică. Fig. Lingușesc: maĭ bine să rămîĭ jos de cît să te suĭ cădelnițîndu-ĭ pe ceĭ marĭ.

cădelniță s. f., g.-d. art. cădelniței; pl. cădelnițe

cădelniță s. f., g.-d. art. cădelniței; pl. cădelnițe

cădelniță s. f., g.-d. art. cădelniței; pl. cădelnițe

cădelniță, -țe.

cădelnița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cădelnițez, 3 cădelnițează; conj. prez. 1 sg. să cădelnițez, 3 să cădelnițeze

cădelnița (a ~) vb., ind. prez. 3 cădelnițează

cădelnița vb., ind. prez. 1 sg. cădelnițez, 3 sg. și pl. cădelnițează

CĂDELNIȚĂ s. (BIS.) (înv. și pop.) afumătoare, (reg.) tămâier, tămâierniță, tămâietoare.

CĂDELNIȚĂ s. (BIS.) (înv. si pop.) afumătoare, (reg.) tămîier, tămîierniță, tămîietoare.

CĂDELNIȚA vb. (BIS.) a tămâia, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)

CĂDELNIȚA vb. (BIS.) a tămîia, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)