4 definiții pentru căcăcios
Explicative DEX
căcăcios, ~oasă [At: ANON. CAR. / Pl: ~oși, ~oase / E: căca + -ăcios] 1-2 smf, a (Om) care simte nevoia să defece des. 3-6 smf, a (Om) murdar, scârnav. 7-10 smf, a (Om) nevoiaș, fricos. 11 a (D. boli) Care este însoțită de diaree. 12 a (D. fructe) Care provoacă diaree. 13 sf (Prc; lpl) Corcodușe (Prunus cerasifera).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂCĂCIOS adj. și sm. pop. 1 Cel ce-și leapădă excrementele murdărindu-se pe sine ¶ 2 Fig. Fricos; om fără vlagă [căcat].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Etimologice
CĂCĂCIOS, CĂCĂCIOASĂ, căcăcioși, căcăcioase, adj. 1. Care defechează des. 2. Fricos, laș. (din căca)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Argou
căcăcios, -oasă, căcăcioși, -oase s. m., s. f., adj. (om) neputincios, neajutorat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: căcăcios
căcăcios adjectiv
adjectiv (A51) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)