câș², ~ă [At: ADAM, S. 160 / Pl: ~i, ~e / E: câși (pll câs < bg кус „scurt”)] 1 a (Reg) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete Si: ciung. 2 a (Reg) Care are o infirmitate la mână. 3-4 a, av (Fam) Strâmb.

câș¹ i vz hâș

CÂȘ interj. (se folosește pentru a alunga păsările domestice). /Onomat.

HÂCI^1[1] interj. v. hâș.

hacioa i vz hâș

hâcea i vz hâș

hâci¹ i vz hâș

hâcioa i vz hâcea

hâș i [At: ANON. CAR. / V: câș, hacioa, hâcea, hâd, ~și, huci, hucea, huș, huși, uș / E: fo] 1 Strigăt cu care se alungă păsările de curte. 2 (Prt; gmț) Strigăt cu care se alungă o persoană. 3 (îf câș) Strigăt cu care se cheamă oile sau mânjii.

hâși¹ i vz hâș

hș i vz hâș

hucea i vz hâș

huci¹ i vz hâș

huș i vz hâș

huși i vz hâș

uș i vz hâș

uși i vz hâș

ușu i vz hâș

HÂCI¹ interj. v. hâș.

CÎȘ², -Ă, cîși, -e, adj. (Regional) Care are o infirmitate la mînă sau căruia îi lipsesc unul sau mai multe degete; ciung. Ai să rămîi cîș de mîna dreaptă. HOGAȘ, DR. 268.

CÎȘ¹ interj. v. hîș.

HÎCI¹ interj. v. hîș.

HÎȘ interj. Strigăt cu care se alungă găinile sau alte păsări. Hîș! mînca-te-ar uliul să te mănînce! SBIERA, P. 215. Hîș, cucurigu dracului! ALECSANDRI, T. 175. Hîș! pasăre, de-acolea, Că doar nu ești fiica mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. – Variante: (Mold.) cîș (ALECSANDRI, T. 896), hîci (MARIAN, O. I 122, CONTEMPORANUL, II 13) interj.

HÂȘ interj. (se folosește pentru a alunga găinile sau alte păsări) /Onomat.

hâș! int. arătând gestul și șuieratul cu care se gonesc insectele și păsările de curte. [Onomatopee].

cîj, V. cîș 1.

1) cîș, -ă adj. (bg. kŭs, scurt, d. vsl. konsŭ, berc, cu coada tăĭată; sîrb. kus, berc. V. cotonog). Est. Cĭunt, cotonog: mînĭ cîșe (VR. 1909, 7-8, 15 și 174). – Și cîj (Munt. est).

2) cîș și hîș, interj. de alungat păsările domestice (rudă cu rut. agúš, auš și germ. husch). – În Suc. hucĭ!

hîș interj. V. cîș.

2) hucĭ interj., V. cîș.

câș adj. m., pl. câși; f. sg. câșă, pl. câșe

hâș interj.

CÂȘ adj., s. v. ciung, ciunt.

cîș adj., s. v. CIUNG. CIUNT.

cîș (cîșe), adj. – Ciung, infirm. Sl. kǫsŭ „fără coadă” (DAR), cf. bg. kăs „scurt”.

hîș interj. – Servește pentru a alunga păsările din ogradă. – Var. huș, uș. Creație spontană. – Der. hîșîi (var. cîșîi, cîșăi, hușii, hîcîi, hăcili, hîciui, hîșîi, hîșei, hucii, hușcăi, etc.), vb. (a goni, a speria, a alunga păsările); hușit, adj. (prostit, aiurit); hîtcîi, vb. (a speria, a goni).

câș, adj., adv. (pop.) Strâmb, de-a curmezișul: „S-o pus câș și n-am putut trece de el” (Hovrea, 2016: 24). – Din bg. kǔs „scurt” (Scriban, DER, MDA).

câș, adj., adv. – (pop.) Strâmb, de-a curmezișul. – Din bg. kǔs „scurt” < sl. konsǔ „berc, cu coada tăiată” (Scriban, DER, MDA).

câș, adj. – Strâmb, de-a curmezișul. – Din bg. kus „scurt” (MDA).

câș I adv. strâmb, deviat. II interj. folosită pentru intimidarea adversarului în timpul unui joc.