cârloanță sf [At: CHEST. II, 314/316 / Pl: ~țe / E: nct] 1 Dispozitivul din preajma cuptorului, pe care țăranii își pun hainele la uscat. 2 Lespezile de piatră din care este construit hornul prin care trece fumul din vatră în pod Si: cahlă. 3 Încuietoare pentru grajd, șură etc Si: clanță, cleampă.

cîrloánță f., pl. e (din cîrlonț, cîrlionț). Bihor. Șez. 37, 125). Clampă saŭ clanță.

Cîrloanță v. Cărle II 1.