CÂRCĂIAC, cărcăieci, s. m. (Zool.; pop.) Scolopendră. [Pr.: -că-iac. – Pl. și: cârcăiaci] – Din tc. kırkayak.

cârcăiac sm [At: ODOBESCU, S. I, 334. / V: ~câi~, ~ag, ~câiag / P: ~că-iac / Pl: ~aci / E: tc kirkayak] (Zlg; pop) Scolopendră.

CÂRCĂIAC, cârcăiaci, s. m. (Zool.; pop.) Scolopendră. [Pr.: -că-iac] – Din tc. kırkayak.

CÂRCĂIAC ~ieci m. Miriapod insectivor veninos, de talie medie, care trăiește în locuri umede și întunecoase. [Sil. -că-iac] /<turc. kirkayak

cârcăiac m. insectă miriapodă, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Scolopendra). [Turc. KYRK AYK, lit. patruzeci de picioare].

cârcăiag sm vz cârcăiac

cârcâiac sm vz cârcăiac

cârcâiag sm vz cârcăiac

CÎRCĂIAC, cîrcăieci, s. m. Animal din clasa miriapodelor, de culoare castanie, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Scolopendra cingulata); urechelniă. În general șoarecii, moliile și cîrcăiecii se folosesc singuri de acele rămășițe, adesea prețioase, ale culturii. ODOBESCU, S. I 334.

cîrcăĭác, V. cîrcîĭac.

cîrcîĭác, -ăĭác și -ág m., pl. ĭecĭ, ĭegĭ (turc. kyrk-aĭak, d. kyrk, patru-zecĭ, și aĭak, picĭor). Scolopendră (arahnid miriapod), V. molie.

cârcăiac (reg.) s. m., pl. cârcăieci

cârcăiac (pop.) s. m., pl. cârcăieci

cârcăiac s. m. (sil. -că-iac), pl. cârcăieci

CÂRCĂIAC s. scolopendră.

CÎRCĂIAC s. (ZOOL.; Scolopendra cingulata) scolopendră, (reg.) carete, urechelniță, patruzeci-de-picioare.

cîrcăiac (cîrcăieci), s. m. – Scolopendră (Lithobius forficatus). – Var. cîrcîiac. Tc. kirkayak (Șeineanu, II, 89; Lokotsch 1280). Cihac, II, 41, a greșit punîndu-l în legătură cu cr. čarčjak „greiere”.