câinește av [At: ALEXANDRIA, 99 / 5 / E: câine + -ește] 1 Ca un câine (1). 2 (Fig) Cu răutate. 3 (Fig; îe) A trăi ~ A trăi în condiții foarte grele, cu mari lipsuri. 4 (Îe) Câine ~ Cu multă greutate.

CÂINEȘTE adv. 1) Ca un câine; precum câinii. ◊ A înota ~ a înota dând din mâini și din picioare. 2) Cu dușmănie; dușmănos. 3) În mod chinuitor; greu. ◊ Câine-~ a) cu chiu cu vai; foarte greu; b) de mântuială. /câine + suf. ~ește

câinește adv. ca un câine: 1. cu anevoie; 2. rău, fără mila.

cânește av vz câinește

CÎINEȘTE adv. (Și în forma regională cînește) 1. Ca un cîine. ◊ Expr. A înota cîinește = a înota dînd dezordonat din mîini și din picioare. ♦ Fig. Cu o dușmănie ascunsă. Turcul se uită cîinește. TEODORESCU, P. P. 300. ◊ Fig. (În legătură cu traiul, viața, munca oamenilor) în împrejurări grele, în mod chinuitor. Muncea cu ai lui cîinește, de cum se lua zăpada și pînă cădea din nou. MIHALE, O. 55. ◊ Expr. Cîine-cîinește = cu multă greutate, de-abia, cu chiu cu vai. Cu spinul tot am dus-o cum am dus-o, cîne-cînește, pînă acum. CREANGĂ, P. 234. D-abia, d-abia, cîine-cîinește, putu să urnească din loc acea murdărie. ISPIRESCU, U. 42. – Variantă: (Transilv., Mold.) cînește adv.

CÎNEȘTE adv. v. cîinește.

cîĭne, cîĭnésc, cîĭnéște, cîĭnós, V. cîne ș. a.

cînéște (est) și cîĭ- (vest) adv. Ca cînele. Fig. Dificil, cu mare muncă: am cîștigat puținĭ banĭ muncind cînește. Crud, fără milă: a se purta cînește.

câinește adv.

câine-câinește loc. adv.

câine-câinește loc. adv.