CÂȚ interj. (Reg.) Strigăt cu care se gonește pisica. – Onomatopee. Cf. germ. Katze.

câț¹ [At: H X, 498 / V: ~i, caț / E: fo] 1 i Strigăt cu care se gonește pisica Si: zât. 2 sn (Olt; îc) ~-mâț (sau ~ii-mâții) Datina colindatului la Joia-Mare.

câț² i [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 334 / E: fo cf scârț] (Mai ales repetat) Sunet care imită scârțâitul plugului în timpul aratului.

CÂȚ interj. Strigăt cu care se gonește pisica. – Onomatopee. Cf. germ. Katze.

CÂȚ interj. (se folosește pentru a alunga pisica). /Onomat.

caț i vz câț¹

câți i vz câț

cheț¹ i vz câț

CÎȚ interj. Strigăt cu care se alungă pisica.

cîț, interj. de alungat mîța, ca și zît (rudă cu rut. kic [pron. kiț], a. î.).

câț interj.

cîț interj. – Se folosește pentru a speria pisicile. Creație expresivă. Der. cîțîi, vb. (a speria pisica); cîț-mîț, s. m. (obicei popular din joia din Săptămîna Mare). De aceeași origine este cață, interj. care imită strigătul coțofanei, de unde cața-cața, interj. care exprimă vocea unei femei vorbărețe, și cață, s. f. (gaiță, femeie care vorbește mult); cățăi, vb. (a cîrîi, a flecări), pe care Cihac îl pune în legătură cu sb., cr. kvocati, sl., ceh. kvokati „a cîrîi”.

caț!, interj. Termen cu care se alungă pisica. – Formă onomatopeică.

CÎȚ, interjecție pt. pisici < germ. Katze; – cf. subst. cîță „bibilică”. 1. Cîțu fam. act.; Cîță Gh., fam. act. 2. Cîțoiu, Nițu (RI XII 113).

câț! interj. (pop.) folosită pentru alungarea unei pisici