CÂRTIȚĂ, cârtițe, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane; sobol (Talpa euripaea). – Din bg. kărtica, sb. krtica.

cârtiță sf [At: CONACHI, P. 298 / V: car~ / Pl: ~țe, Mol) ~ți / E: bg кыpтиia, srb krtica] 1 (Zlg) Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane Si: sobol (Talpa euripaea). 2 (Ent; Trs) Coropișniță. 3 (Med; pop) Buboi care apare pe corpul omului Si: cârticer. 4 (Bot; reg; lpl) Aglică (Filippendula vulgaris).

CÂRTIȚĂ, cârtițe, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane; sobol (Talpa euripaea). – Din bg. kărtica, scr. krtica.

cârtiță s. f. (fig.) ◊ „Angleton căuta o «cârtiță» – care, în jargonul spionilor, înseamnă «agent adânc infiltrat».” ◊ Rev. 22 15/94 f.p. ◊ „«Cârtiță» rusă la FBI” R.l. 20 XII 96 p. 4; v. și 14 XI 96 p. 3 (tradus din fr. taupe „agent”; DHLF 1950)

CÂRTIȚĂ ~e f. Mamifer insectivor de talie mică, cu blană neagră prețioasă, cu ochii ascunși sub o membrană și labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în pământ; sobol. [G.-D. cârtiței] /<bulg. cărtica, sb. krtica

cârtiță f. 1. mamifer insectivor care trăiește sub pământ, unde scobește galerii, aruncând afară grămezi de pământ numite moșoroaie (Talpa); 2. fig. retrograd; 3. buboiu lungăreț: cârtiță la cal. [Serb. KRTIȚA].

CÎRTIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🐒 Animal mamifer insectivor, cu ochi foarte mici ce abia văd, care trăește sub pămînt mai ales prin locurile cultivate, și sapă niște galerii aruncînd pămîntul deasupra sub formă de grămezi numite mușuroaie; e numit și „sobol” (Talpa europaea) (🖼 1274) ¶ 2 🩺 Ⓟ Un fel de noduri ce se fac sub piele, pe care le capătă acela care risipește multe mușuroaie de cîrtiță ¶ 3 🐕 Boală a cailor, numită științific „farcin” sau „morvă cutanată”, caracterizată prin buboaie ulceroase mai ales la coapse sau prin umflături la extremitățile membrelor [vsl. *krŭtica > srb. krtica, blg. krătica, etc.].

CÎRTIȚĂ, cîrtițe, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici și acoperiți de o membrană; trăiește în galeriile săpate de el sub pămînt (Talpa Europaea); sobol. Dar tu, călător prin lumea asta, ca să nu treci ca o cîrtiță, trebuie să deschizi bine ochii, să nu rătăcești. BARANGA-MORARU, F. 17. Dă-n sînge lăurusca pală și cirtița-și face mormîntul, S-adoarmă, cu venirea iernii, sub țărina din moșunoaie. ANGHEL, Î. G. 15. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cîrtițe. EMINESCU, N. 95.

cîrtiță f., pl. e (bg. kŭrtica, sîrb. krtica d. vsl. krŭtŭ. D. rom. vine ung. kertica). Un fel de guzgan insectivor (numit și chițorlan și sobol), cu păru negru, cu ochiĭ puțin dezvoltațĭ și care trăĭește supt pămînt scormolindu-l și făcînd moșoroaĭe (talpa europaea). O boală manifestată pin nodurĭ supt pele. (Poporu crede c’o capețĭ dacă stricĭ moșoroaĭele de cîrtiță). V. cățelu (pămîntuluĭ), popondoc, șomîc.

cârtiță s. f., g.-d. art. cârtiței; pl. cârtițe

cârtiță s. f., g.-d. art. cârtiței; pl. cârtițe

cârtiță s. f., g.-d. art. cârtiței; pl. cârtițe

cârtiță, -țe.

cîrtiță (cîrtițe), s. f. – Mic mamifer insectivor, cu blana neagră, sobol (Talpa europea). Sl. (bg. kŭrtica, sb. krtica, cr., slov. kèrtica), din sl. krŭtŭ „cîrtiță” (Cihac, II, 44; Philippide, Principii, 38; Conev 56). Din rom. vine mag. kertica (Edelspacher 16).

cârtiță, cârtițe s. f. 1. spion care acționează timp îndelungat în serviciul unei agenturi străine. 2. (tox.) informator, denunțător.

CÂRTIȚĂ s. v. farcin, morvă, morvă cutanată, răpciugă, scrofulă, scrofuloză.

CÎRTIȚĂ s. (ZOOL.; Talpa europaea) sobol, (reg.) mitorlan, orb, orbeț, șoarece-chior, (Ban. și Transilv.) mușuroi, (Ban., Transilv. și Munt.) șomâc.

cîrtiță s. v. FARCIN. MORVĂ. MORVĂ CUTANATĂ. RĂPCIUGĂ. SCROFULĂ. SCROFULOZĂ.

CÎRTIȚĂ s. (ZOOL.; Talpa europaea) sobol, (reg.) mitorlan, orb, orbeț, șoarece-chior, (Ban. și Transilv.) mușuroi, (Ban., Transilv. și Munt.) șomîc.

cârtiță, cârtițe, (cârtițoi), s.f. (med.; pop.) Umflătură vânătă sau roșie la gât; se tratează prin descântecul de uimă. ■ (onom.) Cârtiță, Chertiță, nume de familie în jud. Maram. – Cf. cârtiță „mamifer insectivor” (MDA). ■ Cuv. rom. > magh. kertica „cârtiță” (Edelspacher, după DER; Scriban).

cârtiță, cârtițe, (cârtițoi), s.m. – (med.; pop.) Umflătură vânătă sau roșie la gât; se tratează prin descântecul de uimă (Faiciuc, 1998: 100). ♦ (onom.) Cârtiță, Cârtița, nume de familie (40 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. cârtiță „mamifer insectivor” (< srb. krtica < sl. krŭtŭ „cârtiță”) (MDA). Cuv. rom. > magh. kertica „cârtiță” (Edelspacher, cf. DER; Scriban).