opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârmuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cârmui] 1 (Rar) Condus cu ajutorul cârmei. 2 Condus. 3 Guvernat. 4 Administrat.

cârmuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cârmui] 1-4 Cârmuire (1-4).

CÂRMUI, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.

CÂRMUI, cârmuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. Tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.

cârmui [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 122/9 / Pzi: ~esc / E: cârmă + -ui] 1 vt (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. 2-3 vtr A (se) conduce. 4-5 vtr A (se) guverna. 7 vtr A (se) administra.

CÎRMUI, cîrmuiesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a guverna, a administra. Ești în stare a cîrmui și pe alții. CREANGĂ, P. 185. ◊ Refl. Dreptul... de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent, după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Concretizat, cu privire la un vas plutitor) A conduce, a dirija cu ajutorul cîrmei, a cîrmi. Toader pluta-și cîrmuiește. La TDRG.

A CÂRMUI ~iesc tranz. (state, popoare, instituții etc.) A dirija, stând la cârmă; a guverna. /cârma + suf. ~ui

cârmuì v. 1. a ținea cârma; 2. fig. a conduce, a stăpâni (o țară), a administra (un județ).

cîrmuĭésc v. tr. (d. cîrmă. V. cîrmesc, ocîrmuĭesc). Țin cîrma, conduc. Fig. Guvernez, conduc, administrez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiesc, 3 sg. cărmuiește, imperf. 1 cârmuiam; conj. prez. 1 sg. să cârmuiesc, 3 să cârmuiască

cârmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiesc, imperf. 3 sg. cârmuia; conj. prez. 3 să cârmuiască

cârmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmuiesc, imperf. 3 sg. cârmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. cârmuiască

cîrmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cîrmuiesc, conj. cîrmuiască)

cârmuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂRMUI vb. 1. v. conduce. 2. v. domni. 3. v. administra.

CÂRMUI vb. v. cârmi, coti, vira.

CÎRMUI vb. 1. a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan a ~ Moldova în glorie.) 2. a administra, a conduce, a gospodări, (înv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (~ treburile publice.)

cîrmui vb. v. CÎRMI. COTI. VIRA.

Intrare: cârmuit
cârmuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmuit
  • cârmuitul
  • cârmuitu‑
  • cârmuită
  • cârmuita
plural
  • cârmuiți
  • cârmuiții
  • cârmuite
  • cârmuitele
genitiv-dativ singular
  • cârmuit
  • cârmuitului
  • cârmuite
  • cârmuitei
plural
  • cârmuiți
  • cârmuiților
  • cârmuite
  • cârmuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cârmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârmui
  • cârmuire
  • cârmuit
  • cârmuitu‑
  • cârmuind
  • cârmuindu‑
 singular plural
  • cârmuiește
  • cârmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârmuiesc
 (să)
  • cârmuiesc
  • cârmuiam
  • cârmuii
  • cârmuisem
a II-a (tu)
  • cârmuiești
 (să)
  • cârmuiești
  • cârmuiai
  • cârmuiși
  • cârmuiseși
a III-a (el, ea)
  • cârmuiește
 (să)
  • cârmuiască
  • cârmuia
  • cârmui
  • cârmuise
plural I (noi)
  • cârmuim
 (să)
  • cârmuim
  • cârmuiam
  • cârmuirăm
  • cârmuiserăm
  • cârmuisem
a II-a (voi)
  • cârmuiți
 (să)
  • cârmuiți
  • cârmuiați
  • cârmuirăți
  • cârmuiserăți
  • cârmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârmuiesc
 (să)
  • cârmuiască
  • cârmuiau
  • cârmuiră
  • cârmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârmui, cârmuiescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: administra conduce guverna
    • format_quote Ești în stare a cîrmui și pe alții. CREANGĂ, P. 185. DLRLC
    • format_quote Dreptul... de a-și alege voievozi și de a se cîrmui independent, după legile lor. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A conduce cu ajutorul cârmei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cârmi
    • format_quote Toader pluta-și cîrmuiește. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Cârmă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.