2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârmit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cârmi] 1 (D. ambarcații) Cu direcția de mers schimbată. 2 (D. vehicule) întors într-o anumită direcție. 3 Cotit. 4 Abătut de le cele spuse, de la cele hotărâte. 5 Condus.

cârmit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cârmi] 1-5 Cârmire (1-5).

CÂRMI, cârmesc, vb. IV. Intranz. 1. A manevra cârma unei ambarcațiuni, a unei nave, schimbând direcția de mers; p. gener. a o coti, a o lua în altă parte. 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte. – Din sl. krŭmiti.

cârmi vti [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / Pzi: ~mesc / E: vsl кроумити] 1 A manevra cârma unei ambarcații, a unei nave, schimbând direcția de mers Si: a conduce, a pilota, (pop) a cârmălui (1), a cârmui (1). 2 A întoarce carul într-o anumită direcție Si: a hartoi. 3 A întoarce într-o anumită direcție un vehicul Si: a vira, (pop) a cârmălui (2), (îvp) a cârni. 4 (Îe) A ~ roata morii A da drumul apei pe scoc. 5 (Pgn) A coti. 6 (Rar; fig) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte Si: (îvp) a cârni (12). 7 (Înv; fig) A conduce.

CÂRMI, cârmesc, vb. IV. Intranz. 1. A manevra cârma unei ambarcații, a unei nave, schimbând direcția de mers; p. gener. a o coti, a o lua în altă parte. 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte. – Din sl. krŭmiti.

CÎRMI, cîrmesc, vb. IV. Intranz. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «spre», «la», «către» etc., arătînd direcția) A coti, a (se) întoarce (părăsind drumul drept). Trăsurile cîrmiseră spre conac, alergînd, de data aceasta, peste cîmpuri. PAS, L. I 32. Îl văzui cîrmind la dreapta. SANDU-ALDEA, U. P. 73. Radu cunoscu... semnele bătrînului... pe care-l lăsase la mal. El cîrmi într-acolo... grăbind lopătarea. ODOBESCU, S. I 145. 2. (Rar) Fig. A se abate de la cele spuse, a căuta motive pentru a nu-și mai îndeplini făgăduiala; a se codi, a șovăi, a ezita. Iordache înțelese că nu mai este de cîrmit și plăti. GALACTION, O. I 288. Ar fi voit s-o cîrmească împăratul, spre a nu-i da fata de soție. ISPIRESCU, L. 53.

A CÂRMI ~esc intranz. 1) A-și schimba direcția inițială luând-o într-o parte; a întoarce; a coti. 2) fig. A încerca să se eschiveze de la îndeplinirea unei hotărâri. /<sl. krumiti

cârmi v. 1. a se abate din cale, a apuca alt drum; 2. fig. a ocoli, a șovăi, a’și schimba gândul: ar fi voit s’o cârmească împăratul ISP. [Cf. cârni, influențat de cârmă].

cîrmésc v. tr. (vsl. krŭmiti). Îndrept spre alt punct o corabie, un vehicul ș. a. V. intr. Mă îndrept spre alt punct schimbînd direcțiunea: corabia, caru, trenu, calu, omu cîrmește la dreapta. Fig. Șovăĭesc, preget: iscălește contractu și nu maĭ cîrmi. V. cîrnesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârmi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmesc, 3 sg. cârmește, imperf. 1 cârmeam; conj. prez. 1 sg. să cârmesc, 3 să cârmească

cârmi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmesc; imperf. 3 sg. cârmea; conj. prez. 3 să cârmească

cârmi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârmesc; imperf. 3 sg. cârmea; conj. prez. 3 sg. și pl. cârmească

cârmesc (la dreapta, la stânga), -meam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÎRMI vb. a coti, a vira, (rar) a cîrmui, (pop.) a cîrni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a șovăi. (~ vehiculul.)

CÎRMIT s. cîrmire, cotire, cotit, viraj, virare, virat, (pop.) cîrnire, cîrnit. (~ al unui vehicul.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cârmi una expr. a lovi cu palma.

Intrare: cârmit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmit
  • cârmitul
  • cârmitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cârmit
  • cârmitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cârmi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârmi
  • cârmire
  • cârmit
  • cârmitu‑
  • cârmind
  • cârmindu‑
singular plural
  • cârmește
  • cârmiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârmesc
(să)
  • cârmesc
  • cârmeam
  • cârmii
  • cârmisem
a II-a (tu)
  • cârmești
(să)
  • cârmești
  • cârmeai
  • cârmiși
  • cârmiseși
a III-a (el, ea)
  • cârmește
(să)
  • cârmească
  • cârmea
  • cârmi
  • cârmise
plural I (noi)
  • cârmim
(să)
  • cârmim
  • cârmeam
  • cârmirăm
  • cârmiserăm
  • cârmisem
a II-a (voi)
  • cârmiți
(să)
  • cârmiți
  • cârmeați
  • cârmirăți
  • cârmiserăți
  • cârmiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârmesc
(să)
  • cârmească
  • cârmeau
  • cârmi
  • cârmiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârmi, cârmescverb

  • 1. A manevra cârma unei ambarcațiuni, a unei nave, schimbând direcția de mers. DEX '09
    • 1.1. prin generalizare A o coti, a o lua în altă parte. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Trăsurile cîrmiseră spre conac, alergînd, de data aceasta, peste cîmpuri. PAS, L. I 32. DLRLC
      • format_quote Îl văzui cîrmind la dreapta. SANDU-ALDEA, U. P. 73. DLRLC
      • format_quote Radu cunoscu... semnele bătrînului... pe care-l lăsase la mal. El cîrmi într-acolo... grăbind lopătarea. ODOBESCU, S. I 145. DLRLC
  • 2. figurat rar A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iordache înțelese că nu mai este de cîrmit și plăti. GALACTION, O. I 288. DLRLC
    • format_quote Ar fi voit s-o cîrmească împăratul, spre a nu-i da fata de soție. ISPIRESCU, L. 53. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.