8 definiții pentru Câmpulung

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Câmpulung n. 1. oraș în Muntenia, așezat între munți, cap. județului Muscel cu o pozițiune încântătoare: 16.000 loc. Prima cap. a Țării Românești (1215); 2. oraș în Bucovina, pe râul Moldova: 8000 loc.; 3. oraș în Maramureș, pe malul stâng al Tisei: 5000 loc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+Câmpulung (oraș) s. propriu n., g.-d. art. Câmpulungului

Câmpulung (nume de loc) s. propriu n.

+Câmpulung Moldovenesc (oraș) s. propriu n., g.-d. art. Câmpulungului Moldovenesc

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÎMPULUNG 1. Depr. subcarpatică, tectono-erozivă, la poalele M-ților Iezer-Păpușa, între Argeșel și Bratia, mărginită de dealurile Mățău și Ciocanul și străbătută de Rîul Tîrgului și Argeșel. Supr. c.: 100 km2. Relief reprezentat prin văi largi, terase și culmi prelungi cu aspect de muscele. Climă blîndă (media termică anuală 8°C). Pomicultură (meri, pruni). Se mai numește Cîmpulung-Muscel. 2. Oraș în jud. Argeș, în depr. Cîmpulung-Muscel; 43.270 loc. (1991). Expl. de argile. Constr. de automobile de teren (ARO) și de motoare auto. Combinat de fibre și fire sintetice. Fabrici de ciment, de încălțăminte, de cherestea și var; morărit și panificație. Centru pomicol. Muzeu. Monumente: fundațiile unei biserici romanice (sec. 14), corul Bisericii Bărăției (sec. 14), biserica mănăstirii Negru Vodă, ctitorie a lui Basarab I, datînd din sec. 14, refăcută de mai multe ori, ruinele palatului domnesc (sec. 17), biserici din sec. 16-18. În sec. 18-19 a funcționat aici o școală de „zugrăvie”. Menționat pentru prima dată la 1300; aici și-a avut prima reședință Basarab I, primul domn al Țării Românești. Situat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legătură dintre Țara Românească și Transilvania, a fost un însemnat centru meșteșugăresc și comercial. În 1521, Neacșu, negustor din C., adresează lui Hanăș Benkner din Brașov o scrisoare care reprezintă unul dintre primele texte scrise în limba română care s-a păstrat. Aici au funcționat, în sec. 17 și 18, două școli. În vara anului 1737, orașul a fost incendiat în timpul luptelor dintre turcii otomani și austrieci. În timpul primului război mondial, armată română a purtat lupte grele în zona orașului (oct.-nov. 1916).

CÎMPULÚNG s. n. Depresiune tentaculară, de obicei străbătută de un rîu, cu aspect de cîmpie alungită între munți sau dealuri.

CÎMPULUNG LA TISA, com. în jud. Maramureș; 2.692 loc. (1991). Cherestea. Stație de c. f.

CÎMPULUNG MOLDOVENESC 1. Depr. intramontană de eroziune, în N Carpaților Orientali, pe cursul superior al rîului Moldova, mărginită de Obcinele Feredeului la N și de masivul Rarău la S. Relief specific de terase și coline (împădurite). Climat răcoros, cu ierni lungi (temp. medie anuală: 6,4°C) și frecvente inversiuni termice. 2. Oraș în jud. Suceava, în depr. cu același nume, pe cursul superior al rîului Moldova, la poalele masivului Rarău; 22.971 loc. (1991). Fabrici de var, de mobilă și cherestea, de încălț., ind. blănăriei și alim. (panificație, lapte praf). Filatură de bumbac. Stațiune climaterică. Atestat documentar în 1411; din 1774, tîrg; împreună cu satele din jur, populate de țărani liberi, a constituit o formațiune teritorială cu regim administrativ și fiscal aparte, respectat de domnii Moldovei. Devine oraș în 1806.

Intrare: Câmpulung
Câmpulung
substantiv propriu (SP001MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Câmpulung
  • Câmpulungul
plural
genitiv-dativ singular
  • Câmpulungului
plural
vocativ singular
plural