Câmpeni pl. orășel în Transilvania, pe malul Arieșului și în mijlocul Munților Apuseni, cap. Moților: 2600 loc. (dintre cari 2431 Români).

câmpan, ~ă smf vz câmpean

câmpean, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 / 29 / Pl: ~eni, ~ene / E: câmp + -ean] 1-8 a (Îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf (Îoc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orășan) Locuitor de la țară Si: țăran, (îrg) câmpian (6).

CÎMPEAN², -Ă, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de la țară; cîmpenesc. Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. Negreșit că cei dîntîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.

CÎMPEAN¹, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes.

CÂMPEAN ~eni m. Locuitor de la câmp. /câmp + suf. ~ean

câmpean m. 1. locuitor dela câmp; 2. locuitor de la țară.

cîmpeán, -că s. Locuitor de la cîmp.

câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene

câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene

câmpean s. m., adj. m., pl. câmpeni; f. sg. câmpeană, pl. câmpene

cîmpean

CÂMPEAN s. (prin Transilv.) țăran. (~ul este locuitorul de la câmpie.)

CÂMPEAN adj. v. câmpenesc, pastoral, rural, rustic, țărănesc.

cîmpean adj. v. CÎMPENESC. PASTORAL. RURAL. RUSTIC. ȚĂRĂNESC.

CÎMPEAN s. (prin Transilv.) țăran. (~ este locuitorul de la cîmpie.)

CÎMPENI, oraș în jud. Alba, în depr. cu același nume, pe stg. Arieșului, în Țara Moților; 8.801 loc. (1991). Combinat de expl. și prelucr. lemnului (mobilă stil, cherestea, dogărie); produse textile (tricotaje) și alim. Menționat documentar în 1565; la 24 mai 1782, la C. a avut loc o revoltă țărănească, preludiu al răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan. Ocupat de țăranii răsculați (nov.-dec. 1784); în timpul Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania a fost cartier general al lui Avram Iancu. Declarat oraș în 1968.