CVINTUPLÁ vb. I. tr., intr. A (se) încinci, a (se) înmulți, a (se) mări de cinci ori. [< fr. quintupler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CVINTUPLÁ vb. tr., intr. a (se) încinci. (< fr. quintupler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CVINTÚPLU, -Ă, cvintupli, -e, adj. Încincit. ♦ (Substantivat, pl.) Grup de cinci gemeni. – Din fr. quintuple.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CVINTÚPLU, -Ă adj. Încincit. // s.m. și f. Gemeni născuți în număr de cinci. [< fr. quintuple, lat. quintuplex].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CVINTÚPLU, -Ă I. adj. II. s. m. fiecare dintre gemenii născuți în număr de cinci. (< fr. quintuple, lat. quintuplex)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cvintúplu adj. m. (sil. -plu), pl. cvintúpli; f. sg. cvintúplă, pl. cvintúple
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink