21 de definiții pentru chintesență
din care- explicative (14)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHINTESENȚĂ s. f. 1. Esența cea mai pură și mai concentrată a unei substanțe, a unui lucru, a unei doctrine etc. 2. (În filosofia antică) Al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, neschimbător, care intră în componența corpurilor cerești. [Var.: (înv.) cvintesență s. f.] – Din fr. quintessence.
chintesență sf [At: EMINESCU, P. 246 / V: cvin~, (Trs; latinizare) cin~, qui~ / Pl: ~țe / E: fr quintessence, lat scolastică quinta essentia] 1 (În filosofia scolastică) Substanță eterată, considerată al cincilea și cel mai subtil element, extrasă din corpul care o conținea și despărțită de celelalte patru elemente, mai puțin fine. 2 Element esențial din ceva. 3 Elementul cel mai ales, cel mai subtil Cf lamură, miez, floare. 4 (Pex) Tip.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHINTESENȚĂ s. f. 1. Ceea ce este esențial, de bază într-un lucru, într-o concepție etc. 2. (În filozofia antică) Substanță considerată drept al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cerești. [Var.: (înv.) cvintesență s. f.] – Din fr. quintessence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHINTESENȚĂ s. f. Ceea ce este esențial, de bază, mai reprezentativ, mai de seamă într-un lucru, într-o concepție filozofică etc. – Variantă: (învechit) cvintesență (scris și quintesență) (EMINESCU, O. I 150) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHINTESENȚĂ s. f. Ceea ce este esențial, de bază într-un lucru, într-o concepție etc. [Var.: (înv.) cvintesență s. f.] – După fr. quintessence.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CHINTESENȚĂ s.f. 1. (Rar) A cincea esență, substanță eterică considerată de alchimiști ca al cincilea element în afară de pămînt, apă, aer și foc. 2. Esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-un lucru, într-o operă etc. [Var. cvintesență s.f. / < fr. quintessence, cf. lat. sc. quinta essentia – a cincea esență].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHINTESENȚĂ s. f. 1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer și foc). 2. esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-o doctrină, într-o operă etc. (< fr. quintessence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CHINTESENȚĂ ~e f. 1) Parte care constituie esențialul a ceva (concepție, lucru, operă etc.). 2) rar Substanță considerată de alchimiști drept al cincilea material al lumii (pe lângă pământ, aer, apă și foc). [G.-D. chintesenței] /<fr. quintessence, germ. Quintessenz
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*chintesénță f., pl. e (fr. quintessence, după latinu scolastic quinta essentia, a cincea esență). În filosofia scolastică, substanță foarte subtilă care era considerată ca al cincilea element. Azĭ, esență, partea cea maĭ subtilă și maĭ prețioasă din ceva: chintesență de mizeriĭ (Em.). – Fals -zență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CVINTESENȚĂ s. f. v. chintesență.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CVINTESENȚĂ s. f. v. chintesență.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
CVINTESENȚĂ s. f. v. chintesență.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cintesență sf vz chintesență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cvintesență sf vz chintesență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CVINTESENȚĂ s.f. v. chintesență.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cvintesență f. ceea ce este mai delicat și mai prețios în ceva: (ironic) cvintesență de mizerii din creștet până ’n talpă EM. [Odinioară, în graiul alhimiștilor, a cincea esență, substanță eterică considerată ca al cincelea element, în afară de pămănt, apă, aer și foc].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chintesență (desp. chin-te-/chint-e-) s. f., g.-d. art. chintesenței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!chintesență (chin-te-/chint-e-) s. f., g.-d. art. chintesenței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chintesență s. f. (sil. mf. chint-) → esență
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chintesență
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
chintesență, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CHINTESENȚĂ s. esență. (~ a unui proces.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CHINTESENȚĂ s. esență. (~ a unui proces.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: chin-te-, chint-e-
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chintesențăsubstantiv feminin
- 1. Esența cea mai pură și mai concentrată a unei substanțe, a unui lucru, a unei doctrine etc. DEX '09 DLRLC DNsinonime: esență
- 2. (În filozofia antică) Al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, neschimbător, care intră în componența corpurilor cerești. DEX '09 DN
- comentariu Scris și: quintesență. DLRLC
etimologie:
- quintessence DEX '09 DEX '98 DN