2 definiții pentru cvincuncial
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CVINCUNCIAL, -Ă adj. (despre obiecte) dispuse câte cinci (patru în careu și una la mijloc); (despre elemente florale) cu cinci straturi suprapuse. (< lat. quincuncialis, fr. quinconcial)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cvincuncial adj. m., pl. cvincunciali; f. sg. cvincuncială, pl. cvincunciale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cvincuncial
cvincuncial adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cvincuncial, cvincuncialăadjectiv
- 1. (Despre obiecte) Dispuse câte cinci (patru în careu și una la mijloc). MDN '00
- 2. (Despre elemente florale) Cu cinci straturi suprapuse. MDN '00
etimologie:
- quincuncialis MDN '00