15 definiții pentru cuaternar (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUATERNAR, -Ă, cuaternari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă a erei neozoice, corespunzătoare ultimelor două milioane de ani, al cărei început este marcat de accentuarea răcirii climei, culminând cu formarea unor imense calote glaciare. 2. Adj. Care se referă la perioada cuaternarului (1). – Din fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius.

cuaternar, ~ă [At: DA / V: cva~, ~ă / S: qua~ / E: fr quaternaire, lat quaternarius] 1 sn (Glg) Ultimă perioadă a neozoicului, care durează de la sfârșitul pliocenului până azi. 2 a Specific cuaternarului (1). 3 a Care aparține cuaternarului (1). 4 a Referitor la cuaternar (1). 5 a Care provine din cuaternar (1). 6 a (Chm) Cu patru atomi sau grupări funcționale.

CUATERNAR, -Ă, cuaternari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a neozoicului, care durează de la sfârșitul pliocenului până în zilele noastre. 2. Adj. Care se referă la perioada cuaternarului (1). – Din fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius.

CUATERNAR s.n. Ultima perioadă (sistem) a neozoicului, în care apare omul; antropogen. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. cua-ter-, var. cvaternar s.n. / cf. it. quaternario, fr. quaternaire, lat. quaternarius – al patrulea].

CUATERNAR, -Ă I. adj. format din patru unități; divizibil cu 4. ◊ (chim.; despre substanțe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen și azot). ◊ (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice. II. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen. (< fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)

*cŭaternár, -ă adj. (lat. quaternarius). Care se raportă la număru 4, e divizibil pin 4 saŭ valorează 4. Geol. Din era a patra, aceĭa în care trăim noĭ și în care s’aŭ format mariĭ ghețarĭ. S. n., pl. e. Terenu din această eră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuaternar2 (desp. cua-) s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUATERNAR s. (GEOL.) antropogen.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CUATERNÁR, perioadă a erei Cenozoice, divizată în Pleistocen și Holocen, corespunzătoare ultimelor două milioane de ani, al cărei început este marcat de accentuarea răcirii climatului, culminînd cu formarea unor imense calote glaciare. În N Europei s-au succedat patru glaciațiuni importante: Günz, Mindel, Riss, Würm, separate prin perioade de relativă încălzire, oscilațiile climatice fiind ilustrate prin extinderea, respectiv restrîngerea florei și faunei. În C. s-au desfășurat cele mai recente faze tectogenetice ale ciclului alpin însoțite de magmatism și a avut loc evoluția hominidelor, de la specia ancestrală Homo habilis la Homo sapiens sapiens. Se mai numește Antropogen.

Intrare: cuaternar (s.n.)
  • silabație: cua-ter-nar info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuaternar
  • cuaternarul
  • cuaternaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cuaternar
  • cuaternarului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cvaternar
  • cvaternarul
  • cvaternaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cvaternar
  • cvaternarului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuaternarsubstantiv neutru

  • 1. Perioadă a erei neozoice, corespunzătoare ultimelor două milioane de ani, al cărei început este marcat de accentuarea răcirii climei, culminând cu formarea unor imense calote glaciare. DEX '09 DN
    sinonime: antropogen
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.