15 definiții pentru cuaternar (s.n.)
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUATERNAR, -Ă, cuaternari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă a erei neozoice, corespunzătoare ultimelor două milioane de ani, al cărei început este marcat de accentuarea răcirii climei, culminând cu formarea unor imense calote glaciare. 2. Adj. Care se referă la perioada cuaternarului (1). – Din fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius.
cuaternar, ~ă [At: DA / V: cva~, ~ă / S: qua~ / E: fr quaternaire, lat quaternarius] 1 sn (Glg) Ultimă perioadă a neozoicului, care durează de la sfârșitul pliocenului până azi. 2 a Specific cuaternarului (1). 3 a Care aparține cuaternarului (1). 4 a Referitor la cuaternar (1). 5 a Care provine din cuaternar (1). 6 a (Chm) Cu patru atomi sau grupări funcționale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUATERNAR, -Ă, cuaternari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a neozoicului, care durează de la sfârșitul pliocenului până în zilele noastre. 2. Adj. Care se referă la perioada cuaternarului (1). – Din fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cristi
- acțiuni
CUATERNAR s.n. Ultima perioadă (sistem) a neozoicului, în care apare omul; antropogen. // adj. Care aparține acestei perioade. [Pron. cua-ter-, var. cvaternar s.n. / cf. it. quaternario, fr. quaternaire, lat. quaternarius – al patrulea].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUATERNAR, -Ă I. adj. format din patru unități; divizibil cu 4. ◊ (chim.; despre substanțe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen și azot). ◊ (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice. II. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen. (< fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*cŭaternár, -ă adj. (lat. quaternarius). Care se raportă la număru 4, e divizibil pin 4 saŭ valorează 4. Geol. Din era a patra, aceĭa în care trăim noĭ și în care s’aŭ format mariĭ ghețarĭ. S. n., pl. e. Terenu din această eră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cvaternar sn vz cuaternar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CVATERNAR s.n. v. cuaternar.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuaternar2 (desp. cua-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuaternar2 (cua-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuaternar s. n. (sil. cua-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuaternar (3 sil.)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cuaternar.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUATERNAR s. (GEOL.) antropogen.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CUATERNÁR, perioadă a erei Cenozoice, divizată în Pleistocen și Holocen, corespunzătoare ultimelor două milioane de ani, al cărei început este marcat de accentuarea răcirii climatului, culminînd cu formarea unor imense calote glaciare. În N Europei s-au succedat patru glaciațiuni importante: Günz, Mindel, Riss, Würm, separate prin perioade de relativă încălzire, oscilațiile climatice fiind ilustrate prin extinderea, respectiv restrîngerea florei și faunei. În C. s-au desfășurat cele mai recente faze tectogenetice ale ciclului alpin însoțite de magmatism și a avut loc evoluția hominidelor, de la specia ancestrală Homo habilis la Homo sapiens sapiens. Se mai numește Antropogen.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: cua-ter-nar
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cuaternarsubstantiv neutru
- 1. Perioadă a erei neozoice, corespunzătoare ultimelor două milioane de ani, al cărei început este marcat de accentuarea răcirii climei, culminând cu formarea unor imense calote glaciare. DEX '09 DNsinonime: antropogen
etimologie:
- quaternaire DEX '09 DEX '98 DN
- quaternario DEX '09 DEX '98 DN
- quaternarius DEX '09 DEX '98 DN