CVARTET, cvartete, s. n. Formație muzicală alcătuită din patru voci sau din patru instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvartet de coarde = formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). [Var.: cuartet s. n.] – Din it. quartetto, fr. quartette.

cvartet sn [At: DA / V: cua~ / Pl: ~e / E: fr quartette, it quartetto] 1 Formație muzicală alcătuită din patru voci^[1] sau din patru instrumentiști. 2 Compoziție scrisă pentru o asemenea formație. 3 (Îs) ~ de coarde Formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). modificată

CVARTET, cvartete, s. n. Formație muzicală alcătuită din patru voci sau din patru instrumente care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvartet de coarde = formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). [Var.: cuartet s. n.] – Din it. quartetto, fr. quartette.

CVARTET, cvartete, s. n. Ansamblu compus din patru persoane (instrumentiști sau cîntăreți), care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru acest ansamblu.

CVARTET s.n. Ansamblu format din patru instrumentiști sau cîntăreți care execută împreună o bucată muzicală. ♦ Piesă muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu. [Var. cuartet s.n., scris și quartet. / < it. quartetto, fr. quartette].

CVARTET s. n. 1. elem. cuartet. 2. (fam.) grup de patru persoane. (< it. quartetto, fr. quartette)

cuartet sn vz cvartet

CUARTET s.n. v. cvartet.

QUARTET s.n. v. cvartet.

CUARTET/CVARTET s. n. 1. formație muzicală alcătuită din patru interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o astfel de formație. 3. (p. ext.) grup de patru (oameni). (< it. quartetto, fr. quartette)

CUARTET ~e n. 1) Compoziție muzicală pentru patru voci sau patru instrumente. 2) Formație alcătuită din patru cântăreți sau patru instrumentiști. ◊ ~ de coarde formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă, violoncel). [Var. cvartet] /<it. quartetto, fr. quartette

*cŭartét n., pl. e (it. quartetto; fr. quartette). Muz. Bucată p. patru vocĭ orĭ instrumente. Concert de patru cîntărețĭ. V. duet, terțet.

cvartet s. n., pl. cvartete

!cvartet s. n., pl. cvartete

cvartet v. cuartet

cvartet, pl. cvartete

cvartet, -turi.

cuartet (sil. cuar-)/cvartet s. n., pl. cuartete/cvartete

CVARTET s. (MUZ.) (livr.) cvatuor. (Un ~ de coarde.)

CVARTET s. (MUZ.) (livr.) cvatuor. ( Un ~ de coarde.)

cvartet (quartet) (< lat. quattuor „patru”; it. quartetto; fr. quatour; germ. Quartett). 1. Formație instrumentală sau vocală compusă din patru executanți, fiecare reprezentând o voce (2) unică. Din formele c. instr., c. de coarde, deosebit de omogen ca sonoritate și posedând largi și, totodată, unitare mijloace tehnice, este capabil să redea o muzică expresivă, concentrată și nuanțată. 2. Lucrare destinată formației de c. (1). Cele scrise pentru c. de coarde ciclic* [v. ciclu (1, 2)] se caracterizează prin esențializarea imaginilor sonore, solicitând puternic pe ascultător, pe un plan de înaltă gândire artistică. De la creatorul c. de coarde, care a fost J.S. Bach, toți marii compozitori au scris lucrări în acest gen, reprezentative pentru opera lor, pentru literatura muzicală universală.

quartet v. cvartet.