CUANTĂ, cuante, s. f. (Fiz.) Cea mai mică valoare discretă pe care o poate lua o anumită mărime fizică, toate celelalte valori ale sale fiind multipli întregi ai acesteia. ◊ Cuantă de energie= cantitate determinată și finită de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic, molecular etc. [Var.: cvantă s. f.] – Din fr. quanta.

cuantă sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr quanta] (Fiz) 1 Cantitatea cea mai mică de energie radiantă, a cărei valoare e proporțională cu frecvența radiației. 2 (Îs) ~ de energie Cantitate determinantă de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic sau molecular.

CUANTĂ, cuante, s. f. (Fiz.) Cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare e proporțională cu frecvența radiației respective. ◊ Cuantă de energie = cantitate determinată și finită de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic, molecular etc. [Var.: cvantă s. f.] – Din fr. quanta.

CUANTĂ, cuante, s. f. Cea mai mică cantitate a unei energii, a unei mărimi fizice, legată de radiație și depinzînd de frecvența radiației. Teoria cuantelor. – Pronunțat: cuan-.

CUANTĂ s.f. Cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare depinde numai de frecvența radiației. ◊ Teoria cuantelor = teorie care explică o serie de fenomene fizice la scară atomică și subatomică. [Pron. cuan-tă, var. cvantă s.f. / < lat., fr. quantum, pl. quanta].

CUANTĂ s. f. cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare depinde numai de frecvența radiației. ♦ teoria ~telor = teorie care explică o serie de fenomene fizice la scară atomică și subatomică. (< fr. quanta, lat. quantum)

CUANTĂ ~e f. fiz. Unitate structurală de bază a câmpurilor fizice. ◊ ~ de energie cantitate determinată și finită de energie care poate fi emanată sau absorbită de un sistem atomic, molecular. [Sil. cu-an-] /<fr. quanta

cvantă sf vz cuantă corectat(ă)

CVANTĂ s.f. v. cuantă.

cuantă (desp. cuan-) s. f., g.-d. art. cuantei; pl. cuante

cuantă (cuan-) s. f., g.-d. art. cuantei; pl. cuante

cuantă s. f. (sil. cuan-), g.-d. art. cuantei; pl. cuante

cuantă (2 sil.)

CUANTĂ DE ACȚIUNE s. v. constanta lui Planck.

CUÁNTĂ (< fr. {i}; {s} lat. quantum „cît”) s. f. Cea mai mică valoare discretă pe care o poate lua o anumită mărime fizică toate celelalte valori ale sale fiind multipli întregi ai acesteia. Constituie unitatea structurală de bază a cîmpurilor fizice (ex. fotonul pentru cîmpul electromagnetic, gravitonul pentru cîmpul gravitațional). ◊ C. de lumină = foton. ◊ C. de energie = cantitate determinată și finită de energie care poate fi emisă sau absorbită de un sistem atomic sau nuclear. Noțiunea a fost introdusă (1900) de M. Planck.