2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

CVANTUM s. n. v. cuantum.

CVANTUM s. n. v. cuantum.

CVANTUM s. n. v. cuantum.

cvantum sn vz cuantum

CVANTUM s. n. v. cuantum.

CVANTUM s.n. v. cuantum.

CUANTUM, cuantumuri, s. n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc. [Var.: cvantum s. n.] – Din fr., lat. quantum.

CUANTUM, cuantumuri, s. n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc. [Var.: cvantum s. n.] – Din fr., lat. quantum.

cuantum sn [At: DA / V: cva~, qua~ / E: fr, lat quantum] (Frm; ltm) Cantitate, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc. corectat(ă)

CUANTUM s. n. (Rar) Cantitate, mărime, număr, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc. Cuantumul datoriei. – Pronunțat: cuan-. – Variantă: cvantum s. n.

CUANTUM s. n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc. [Pr.: cuan-. – Var.: cvantum s. n.] – Fr. quantum (lat. lit. quantum).

CUANTUM s.n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se ridică o cheltuială, un credit etc. [Pron. cuan-, var. cvantum s.n. / < lat. quantum].

CUANTUM s. n. cantitate, nivel, sumă la care se ridică o cheltuială, un credit. (< fr., lat. quantum)

CUANTUM n. Mărime, cantitate (neprecizată) la care se ridică o cheltuială, un credit etc. [Sil. cu-an-] /<fr., lat. quantum

*quántum n. (cŭantum, cuv. lat. care înseamnă „cît”. V. cît). Rar. Cantitate, sumă anumită.

Ortografice DOOM

cuantum (desp. cuan-) s. n., art. cuantumul; pl. cuantumuri

cuantum (cuan-) s. n., art. cuantumul; pl. cuantumuri

cuantum s. n. (sil. cuan-), art. cuantumul; pl. cuantumuri

cuantum (2 sil.)

Intrare: cvantum
cvantum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cuantum
  • silabație: cuan-tum info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuantum
  • cuantumul
  • cuantumu‑
plural
  • cuantumuri
  • cuantumurile
genitiv-dativ singular
  • cuantum
  • cuantumului
plural
  • cuantumuri
  • cuantumurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cvantum
  • cvantumul
  • cvantumu‑
plural
  • cvantumuri
  • cvantumurile
genitiv-dativ singular
  • cvantum
  • cvantumului
plural
  • cvantumuri
  • cvantumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuantum, cuantumurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.