6 definiții pentru cuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cuță1 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~țe / E: nct] (Trs; mpl) Fâșie (de slănină).
cuță2 sf [At: REV. CRIT. III, 121 / Pl: ~țe / E: mg koca] (Mgm) Femeie guralivă, care duce vorba de colo colo Si: cuțurie Cf cață.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuță3 sf [At: ALECSANDRI, T. 435 / Pl: ~țe / E: cf cuțu] 1-4 Cățelușă (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuță f. fam. cățea: să fiu buhna, să fiu cuța AL. [V. cuțu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cuță1, cuțe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fâșii de slănină pentru afumat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuță2, cuțe, s.f. (reg.) 1. cățea. 2. femeie guralivă, purtătoare de vorbe rele; clevetitoare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cuță
cuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |