12 definiții pentru cuțu / cuțu-cuțu (interj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUȚU interj., s. m. 1. Interj. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă câinii (mici). 2. S. m. Cățel. Expr. (Fam.) Să-mi zici (mie) cuțu dacă... = să mă tratezi ca pe un câine dacă... – Cf. bg., sb. kuče, magh. kuszi.

cuțu [At: GAL AN, Z. R. 253 / E: cf bg куче, srb kuce, mg kuszi] 1 i Termen cu care se cheamă câinii (mici). 2 sm Cățel. 3 sm (Fam; îe) Să fiu sau să-mi zici mie ~, dacă... Să mă tratezi ca pe un câine dacă...

CUȚU interj. Strigăt cu care se cheamă câinii (mici). ♦ (Substantivat, m.) Cățel. ◊ Expr. (Fam.) Să-mi zici (mie) cuțu dacă... = să mă tratezi ca pe un câine dacă... – Cf. bg., scr. kuče, magh. kuszi.

CUȚU interj. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă cîinii, mai ales cățeii. Cît pentru ogar, trebuia... să-i fi dat ceva de mîncare și să-l fi chemat: cuțu! cuțu! ISPIRESCU, la TDRG. ◊ (Substantivat, m.) Nume dezmierdător pentru cîini; cîine mic, cățel. Na, cuțu! Na, mă cuțule! PETRESCU, Î. II 93. ◊ Expr. (Familiar) Să-mi zici cuțu, dacă... = să mă tratezi ca pe un cîine, să nu-mi spui pe nume dacă... Dacă ți s-o întîmpla ceva, să-mi zici mie cuțu. GALAN, Z. R. 266.

CUȚU interj. (se folosește, deseori repetat, pentru a chema un câine, un cățel). /cf. bulg., sb. kuțe, ung. kuszi

cuțu! int. cu care se chiamă cățeii. ║ m. nume familiar dat câinelui: să-mi zici cuțu AL. [Onomatopee].

cúcĭu-cúcĭu și cúțu-cúțu, interj. de chemat cîniĭ (ung. kutya, cîne, alb. kutš, cîne, cucĭu, sîrb. bg. kuče, cățel, pol. kuciu-kuciu, turc. kyčy-kyčy, cucĭu-cucĭu; it. cuccio, cățel. Bern. 1, 636; REW. 4789. V. coteĭ). V. țibă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cuțu interj.1. Servește pentru a chema cîinii. – 2. (S. m.) Cîine, cățel. – Var. (1) cuciu. Creație expresivă, comună unui număr mare de limbi; cf. it. cuccio (sicil. guzzu, calabr. coci-coci, cuci-cuci, calabr. cucciu „cîine”), astur. cuzo „pui de cîine”; gal. cuz-cuz, alb. kuč, ngr. ϰούτσι-ϰούτσι, tc. küçük „cățeluș”, bg., sb. kuče, mag. kuszi.Der. cuță, s. f. (cățelușă); cuțuire, s. f. (Olt., codoașă).

Intrare: cuțu / cuțu-cuțu (interj.)
cuțu1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • cuțu
cuțu-cuțu interjecție
compus
  • cuțu-cuțu
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuțu / cuțu-cuțuinterjecție

  • 1. adesea repetat Strigăt cu care se cheamă câinii (mici). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cît pentru ogar, trebuia... să-i fi dat ceva de mîncare și să-l fi chemat: cuțu! cuțu! ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.