CUVINȚÉL, cuvințele, s. n. Diminutiv al lui cuvânt. – Cuvânt + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

cuvințél s. n., pl. cuvințéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cuvințél n., pl. ele. Fam. Iron. Cuvînt: așa ĭ-a fost cuvințelu pîn' ĭ-a ĭeșit suflețelu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink