CUVIINCIÓS, -OÁSĂ, cuviincioși, -oase. adj. 1. Care respectă regulile bunei cuviințe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Înv.) Potrivit, corespunzător, convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviință + suf. -ios.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

CUVIINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care respectă buna-cuviință; decent. [Sil. -vi-in-] /cuviință + suf. ~ios
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUVIINCIÓS adj. v. politicos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUVIINCIÓS adj. v. adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Cuviincios ≠ neamabil, indecent, obraznic, impertinent, insolent, nerușinos
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cuviinciós adj. m. (sil. -vi-in-cios), pl. cuviincióși; f. sg. cuviincioásă, pl. cuviincioáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cuviincĭós, -oásă adj. (d. cuviință). Care se cuvine, convenabil, demn, decent. Adv. A te purta cuviincĭos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink