CUVERTÚRĂ, cuverturi, s. f. Învelitoare cu care se acoperă o masă, un pat sau cu care se învelește cineva (când doarme). – Din fr. couverture.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

CUVERTÚRĂ ~i f. Învelitoare pentru pat, masă sau cu care se învelește cineva când doarme. /<fr. couverture
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUVERTÚRĂ s.f. 1. Învelitoare pentru masă, pentru pat etc. 2. (Geol.) Ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. [< fr. couverture].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUVERTÚRĂ s. f. 1. învelitoare pentru masă, pat etc. 2. (geol.) ansamblu de sedimente care acoperă un soclu. (< fr. couverture)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CUVERTÚRĂ s. 1. v. pătură. 2. v. glazură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cuvertúră s. f., g.-d. art. cuvertúrii; pl. cuvertúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cuvertúră f., pl. ĭ (fr. couverture. V. coviltir). Barb. Învălitoare [!] (macat, cergă ș. a.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink