cutruzui vti [At: ȘEZ. XVIII, 197 / Pzi: ~iesc / E: mg kotorázni] (Mgm; Trs; Mol) A cotrobăi.

cotrobăĭésc și -oĭésc v. intr. (cp. cu ung. kótorogni, kódorogni și kóborogni, a rătăci, și cu rom. cotropesc și cotelesc, ĭar p. înț. cu bîrciĭ). Fam. Scotocesc, cotelesc, cocĭobăĭesc: hoțiĭ aŭ cotroboit pin casă, dar n’aŭ găsit baniĭ. – Maĭ rar și tr.: A cotroboi lucrurile. În nord cutruzuĭesc v. tr. (ung. kotorázni, id.): ascunsese burdufu (de brînză) că-l cutruzuĭa mama cînd o pălea suca de băut; cutruzuĭaŭ toată casa (Șez. 30, 197 și 200). V. bodicăĭ.

cutruzuĭésc, V. cotroboĭesc.

cutruzui, cutruzui, vb. IV (reg.) a cotrobăi, a scotoci, a bodicăi, a cutrului.