3 definiții pentru cutremurătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cutremurătu sf [At: DA / Pl: (nob) ~ri / E: cutremura + -(ă)tură] 1-4 Cutremurare (1-4).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUTREMURĂTU s. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.)

CUTREMURĂTU s. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.)

Intrare: cutremurătură
cutremurătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cutremurătu
  • cutremurătura
plural
  • cutremurături
  • cutremurăturile
genitiv-dativ singular
  • cutremurături
  • cutremurăturii
plural
  • cutremurături
  • cutremurăturilor
vocativ singular
plural