11 definiții pentru «cusur»   declinări

CUSÚR, cusururi, s. n. 1. Imperfecțiune, defect, meteahnă, hibă; p. ext. viciu. 2. (Înv.) Rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată). 3. (Înv.) Aluzie. — Din tc. kusur.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUSÚR, cusururi, s. n. 1. Imperfecțiune, defect, meteahnă, hibă; p. ext. viciu. 2. (Înv.) Rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată) 3. (Înv.) Aluzie – Din tc. kusur
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

cusúr s. n., pl. cusúruri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CUSÚR s. 1. v. defect. 2. v. anomalie. 3. v. patimă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUSÚR s. v. abatere, aluzie, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, rest, restanță, vină, vinovăție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Cusur ≠ calitate, virtute, perfecțiune, merit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUSÚR ~uri n. 1) Latură negativă a caracterului sau defect al fizicului cuiva; meteahnă; neajuns. 2) Defect al unui lucru; neajuns. /<turc. kusur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cusúr s. n., pl. cusúruri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cusúr (cusúruri), s. n.1. Lipsă, lacună. – 2. Rest, sold. – 3. Rest, bani dați ca rest. – 4. Defect, imperfecțiune, meteahnă. – 5. (Înv.) Greșeală, eroare. – 6. (Înv.) Aluzie. – Mr. cusure, megl. cusur. Tc. kusur (Roesler 597; Șeineanu, II, 150; Cihac, II, 570; Berneker 652; Lokotsch 1268; Ronzevalle 134), cf. ngr. ϰουσούρι, alb., bg., sb. kusur.Der. cusurgiu, adj. (care găsește cusururi); cusurliu, adj. (care critică).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cusur n. 1. defect, lipsă: nu-i om fără cusur PANN; 2. rest de bani: cusurul mi-l va da mâine PANN; 3. fig. aluziune fină: cu un cusur subțire îl făcea să priceapă ISP. [Turc. KUSUR].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cusúr n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kusur; ngr. kusúri, alb. bg. kusúr). Defect Fig. Fam. Restu (lipsa) de la o sumă maĭ mare: dă-mĭ cusuru de la un pol.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink