2 definiții pentru cuspidifer
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuspidifer adj. m., pl. cuspidiferi; f. sg. cuspidiferă, pl. cuspidifere
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CUSPIDI- „vîrf, ghimpe”. ◊ L. cuspis, idis „vîrf ascuțit” > L. sav. cuspidi-, fr. id. > rom. cuspidi-. □ ~fer (v. -fer), adj., (despre frunze sau dinți) cu vîrful lung și ascuțit; ~form (v. -form), adj., în formă de vîrf rigid și ascuțit.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: cuspidifer
cuspidifer adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)