2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cujmete sn vz cușmete
cușmete sm [At: VÎRCOL, V. / V: cujm~ / Pl: ~eți / E: ns cf tc kusmet] 1-2 (Olt) Bucată (de pâine sau de mămăligă) Si: (reg) bucătură, calup, codru, șucap.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cusmete (-eți), s. f. – Bucată, crîmpei. Tc. kismet (Bogrea, Dacor., I, 275).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cușmete, cușmeți, s.m. (reg.) bucată de pâine sau de mămăligă; codru, bucătură, calup, șucap, dărab.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cusmete
cusmete substantiv feminin
substantiv feminin (F109) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: cușmete
cușmete substantiv masculin
substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cujmete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.