CUSCRĂ, cuscre, s. f. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. – Din cuscru.

cuscră sf [At: PRAV. MOLD. 120 / Pl: ~re / E: ns cf cuscru] 1-2 (Grad de rudenie între) mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț Si: (înv) cuscrie (5). 3-4 (Îs) ~ra mică (Grad de rudenie între) mama miresei în raport cu mama mirelui. 5 (Reg) Fiecare din cele două copile care, când se apropie ridicarea zestrei de pe ladă, sunt suite, cu câte o năframă în mână, și așezate lângă ladă Cf drușcă, vătășiță, vorniciță.

CUSCRĂ, cuscre, s. f. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. – Probabil din cuscru.

CUSCRĂ, cuscre, s. f. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. Cuscră-n leș ca să mă fac, Lui Bîrzoi să-i vin de hac. ALECSANDRI, T. I 167.

CUSCRĂ ~e f. Mama unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț. /<lat. consocra

cúscru, cúscră s., pl. ĭ, e (lat. cón-socer, cón-socra. D. rom. vine alb. krušk, kruškă, ung. kuszkura. V. socru). Tatăl și mama mireluĭ și mireseĭ între eĭ. Rudă pin alianță maĭ depărtată. V. cumătru.

cuscră s. f., g.-d. art. cuscrei; pl. cuscre

cuscră s. f., g.-d. art. cuscrei; pl. cuscre

cuscră s. f., g.-d. art. cuscrei; pl. cuscre