CÚȘCĂ, cuști, s. f. 1. Adăpost în formă de căsuță sau de cutie, cu sau fără gratii, pentru unele animale (domestice sau sălbatice). ♦ Fig. Încăpere strâmtă. 2. Încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului. – Din ucr. kučka.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÚȘCĂ ~ti f. 1) Adăpost, în formă de căsuță sau de cutie de lemn, pentru unele animale sau păsări. 2) Cutie făcută din vergele în care se țin păsări cântătoare sau decorative; colivie. 3) Cutie mare din gratii de fier, în care se țin fiarele sălbatice. 4) Încăpere mică sub scena unui teatru, unde stă sufleorul. 5) fig. Locuință sau odaie mică. [G.-D. cuștii] /<ucr. kuțka
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÚȘCĂ s. v. leasă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cúșcă (cúști), s. f. – 1. Cușcă. – 2. Coteț de găini. – 3. Cușcă de cîini. – 4. Sărbătoare evreiască, praznicul Corturilor. – 5. Colibă, bordei. – 6. Colibă, bordei. – 6. Cușcă de lemn în care în vechime se dezghioca de obicei porumbul. Rut. kučka „coteț de găini” (Cihac, II, 88), încrucișat probabil cu tc. kuș „pasăre”, kușhane „colivie”, deoarece se spune cușcă numai pentru coteț, de găini, de cîini făcut din zăbrele. Cf. cușchebap, s. n. (pui fript), din tc. kușkebabi, înv.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cúșcă s. f., g.-d. art. cúștii; pl. cuști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cúșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (rut. kučka, dim. d. kuča, coteț, cocină; pol. kuczka, umbrar, rus. kušča, cort, d. vsl. konšta, cort. V. coteț). Colivie (de păsărĭ, de feare [!]). Fig. Casă prea mică și îngustă. Pl. Niște sărbătorĭ jidăneștĭ toamna (numite și sărbătoarea tabernaculelor) în amintirea petreceriĭ în deșert supt [!] corturĭ după ce aŭ fost fugărițĭ din Egipt.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CUZCO (CUSCO), oraș în Perú meridional, în M-ții Anzi, la 3.650 m alt.; 255,3 mii loc. (1988). Aeroport. Ind. textilă și alim. Centru agricol și comercial. Vechea capitală a Imp. Inca. Universitate (1597). Catedrală (sec. 16-17), mănăstirea La Merced (sec. 17). Muzeu. Turism. Fundat probabil în sec. 11 de Manco Capac. Cucerit de spaniolul F. Pizzaro (1533). Grav afectat de un cutremur în 1950. Vestigiile orașului Inca (ruine ale templelor, fortărețe, ziduri și palate) au fost acoperite de construcțiile moderne sau distruse. Se remarcă Templul Soarelui, parțial acoperit de o mănăstire dominicană.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink