3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curătoare2 sf [At: (a. 1736) BUL. COM. IST. V, 242 / Pl: ~ori / E: cura4 + -toare] (Reg) 1 Vas de lemn desfăcut la un cap, în care curge vinul la stors Si: (pop) curătură2, dejă, tocitoare. 2 Vas oval de lemn în care se face saramură pentru telemea, folosit la stână și în alte scopuri.

curătoare1 sf [At: DA / Pl: ~ori / E: cura1 + -toare] 1 Placentă. 2 Obiect cu care se curăță boabele de pe știuletele porumbului.

curătoare f. hârdău în care curge vinul tescuit. [Dela curà].

curătoare f., pl. orĭ (d. cur 2). Cĭubăru în care se scurge mustu saŭ țuĭca curată. V. tocitoare.

CURGĂTOR, -OARE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.

CURGĂTOR, -OARE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.

curător, ~oare [At: VARLAAM, C. 226 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: cura4 + -tor] (Îrg) 1 a Care aleargă. 2 a (D. lichide) Curgător. 3 a Din care curge, izvorăște ceva. 4 a Care se scurge. 5 a Dăinuitor Vz stătător. 6 smf Alergător. 7 sn Tip de caș nedefinit mai îndeaproape. 8 sn (Îs) ~ de caș Roată de caș întreagă.

curgător, ~oare [At: (a. 1773) URICARIUL IV, 27/7 / Pl: ~i, ~oare / E: curge + tor] 1-4 a Care curge (4, 10, 22, 17). 5-6 a Curent (5, 9). 7-8 a, av (D. vorbire, frază, stil) Fluent.

CURĂTOR, -OARE adj. v. curgător.

CURGĂTOR1 adv. (despre felul de a vorbi) Ușor, fără efort. A vorbi ~. /a curge + suf. ~ător

CURGĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre ape) Care curge necontenit; care nu este stătătoare. 2) fig. (despre vorbire, stil) Care se caracterizează prin lipsă de efort; care se desfășoară natural și fluent; cursiv. /a curge + suf. ~ător

curgător a. 1. care curge; apă curgătoare în opozițiune cu apă stătătoare 2. fig. ușor și natural: stil curgător.

curgătór, -oáre adj. Care curge, curent: apă curgătoare. Fig. Ușor, răpede, cursiv: scriere curgătoare. Ușor, curent: vorbă curgătoare. Curent, actual: anu curgător. V. stătător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curgător adj. m., pl. curgători; f. sg. și pl. curgătoare

curgător adj. m., pl. curgători; f. sg. și pl. curgătoare

curgător adj. m., pl. curgători; f. sg. și pl. curgătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURGĂTOR adj. v. actual, contemporan, curent, fluent, prezent.

CURGĂTOR adj. (pop.) mergător. (Apă ~oare.)

curgător adj. v. ACTUAL. CONTEMPORAN. CURENT. FLUENT. PREZENT.

CURGĂTOR adj. (pop.) mergător. (Apă ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curătoare, curători, s.f. (reg.) vas în care curge vinul; curătură (2).

curătoare, curători, (corătoare, curătură), s.f. – (reg.) Placentă la animale (vite) (Bârlea, 2005). – Din cura „a elimina placenta” + suf. -toare (MDA).

curător, curătoare, adj. – (reg.; înv.) Curgător: „Să n-am stare ș-așădzare, / Păcum n-are apa-n vale: / Dzâua, noaptea-i curătoare” (Papahagi, 1925: 205). – Din cura „a curge” + suf. -tor (MDA).

Intrare: curătoare
curătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curătoare
  • curătoarea
plural
  • curători
  • curătorile
genitiv-dativ singular
  • curători
  • curătorii
plural
  • curători
  • curătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: curător
curător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curător
  • curătorul
  • curătoare
  • curătoarea
plural
  • curători
  • curătorii
  • curătoare
  • curătoarele
genitiv-dativ singular
  • curător
  • curătorului
  • curătoare
  • curătoarei
plural
  • curători
  • curătorilor
  • curătoare
  • curătoarelor
vocativ singular
plural
curătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: curgător
curgător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curgător
  • curgătorul
  • curgătoru‑
  • curgătoare
  • curgătoarea
plural
  • curgători
  • curgătorii
  • curgătoare
  • curgătoarele
genitiv-dativ singular
  • curgător
  • curgătorului
  • curgătoare
  • curgătoarei
plural
  • curgători
  • curgătorilor
  • curgătoare
  • curgătoarelor
vocativ singular
plural
curător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curător
  • curătorul
  • curătoare
  • curătoarea
plural
  • curători
  • curătorii
  • curătoare
  • curătoarele
genitiv-dativ singular
  • curător
  • curătorului
  • curătoare
  • curătoarei
plural
  • curători
  • curătorilor
  • curătoare
  • curătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curgător, curgătoareadjectiv

  • 1. (Despre ape) Care curge necontenit. DEX '09 DEX '98
    antonime: stătător
  • 2. figurat (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut. DEX '09 DEX '98
  • 3. învechit (Despre an, lună) Curent. DEX '09 DEX '98
    sinonime: curent
etimologie:
  • Curge + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.