4 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURĂ, cure, s. f. Tratament medical pe o anumită durată; aplicare metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim, consum de fructe, legume etc.). ◊ Cură balneoclimatică = folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc. – Din fr. cure, lat. cura.

cu sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~re / E: fr cure, lat cura] 1 Tratament (medical) constând în aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim alimentar etc.). 2 Durata unei cure (1). 3 (Îs) ~ balneoclimatică Folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc.

CURĂ, cure, s. f. Tratament medical constând din aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim etc.). ◊ Cură balneoclimatică = folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc. – Din fr. cure, lat. cura.

CURĂ, cure, s. f. Tratament medical constînd din aplicarea metodică a unuia sau a mai multor mijloace terapeutice (băi, regim, schimbare de aer etc.). A-și face cura. A urma o cură. Muncitorii bolnavi din țara noastră sînt tratați și trimiși să-și facă cura în cele mai bune condiții în stațiunile de odihnă. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd scopul urmărit) Cură de slăbire. Cură de îngrășare. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd mijlocul terapeutic aplicat) Cură de soare. Cură de aer. Cură de struguri.

CU s.f. Tratament (îndelungat) al unei boli prin băi, regim etc. [< fr. cure, cf. it., lat. cura – îngrijire].

CU s. f. tratament al unei boli prin băi, regim etc. (< fr. cure, lat. cura)

CURĂ ~e f. Tratament medical constând din folosirea unor metode terapeutice. /<fr. cure, lat. cura

cură f. tratarea, căutarea unei boale, mijloc de a vindeca: cură de apă rece.

*1) cúră f., pl. e (lat. curo, grijă, îngrijire. V. procură, sinecură). Îngrijire medicală, tratare a uneĭ boale: cură de apă rece, un bolnav în cura mediculuĭ.

CURA1, curez, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren.

CURA1, curez, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren.

CURA2, curez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”.

CURA2, curez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”.

cura2 vt [At: EROTOCRIT, ap. DR. I, 50 / Pzi: ~rez / E: ger kurieren] (Rar) A trata un bolnav sau o boală Si: a curarisi (1).

cura4 v [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi pers 3: cu / E: ml curro] (Reg) A curge.

cura1 [At: PSALT. HUR., ap. DA / Pzi: cur, curi, cură, (rar) curea / E: ml colo, -are, curo, -are] (Îrg) 1 vt (Fig) A curăța de păcate Cf a șterge. 2 vt A defrișa un teren. 3 vt A desface boabele de pe știuleții de porumb. 4 vt A desface foile știuletelui de porumb. 5 vt A curăța legume, fructe, ouă, nuiele etc. de coajă. 6 vt (Îe) A ~ ouă (roșii) cuiva A acorda cuiva atenție (de teamă sau din respect). 7 vt A vântura grâul. 8 vt A castra (un animal). 9 vt A distruge. 10 vt A câștiga (la jocuri) bani sau diferite obiecte pe care au mizat ceilalți jucători. 11 vr A se însănătoși. 12 vr A muri. 13 vr (D. vite) A elimina placenta. 14 vr A scăpa de ceva (sau de cineva). 15 vr (Îe) ~-m-aș de dracul cu tine De-aș scăpa de tine. 16 vr A se dezvinovăți. 17 vr A se scuza. corectat(ă)

CURA2, curez, vb. I. Tranz. (Regional, cu privire la porumb) A desface boabele de pe știuleți, a curăța de boabe sau de frunzele care-I înfășoară; a desface. Își adunau în beciurile culelor pe țărancele de pe moșii la clacă... să toarcă, să depene ori să cure porumbul. MACEDONSKI, O. III 134. – Prez. conj. pers. 3 și: să cure.

CURA1, curez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la bolnavi sau la boli) A îngriji, a trata. ◊ Refl. (Despre bolnavi) A se supune unui tratament, unei cure; a se căuta.

CURA vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji].

CURA vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare)

A CURA ~ez tranz. (bolnavi, maladii) A supune unei cure; a trata printr-un regim curativ. /<germ. kurieren

CURA vb. 1. (ȚR, Trans. SV) A curăța (de coajă). B: Și le cură pre dînsele Iacov ...și ... să arăta ... albeața ce au curat împistrită. BIBLIA (1688). Să iei patlagenele și să le curi de coaja lor cea mohorîtă. CARTE DE BUCATE. C: (Fig.) Toate fărădelegile meale cură. PS. SEC. XVIII, 86r. 2. (ȚR) A se dezvinovăți; a se scuza. Toți să cură cu pricini. BIBLIA (1688). Și muiarea, iar, să cura pre șarpe. ANTIM; cf. MĂRG. 1691. ♦ A absolvi. Curat vei fi de jurămîntul acesta. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. colare + curare. Cf. ș u v ă i.

curà v. 1. (poetic) a curge: unde cură ’n poale un râu mititel BOL.; 2. fig. astfel astă dată vieața lor cura. Bol. [Vechiu-rom. a cura, a alerga = lat. CURRERE (v. curge)].

2) cur, a v. tr. (lat. curare, a îngriji, maĭ degrabă de cît d. côlare, a strecura. V. curat, scur, strecor). Vechĭ. Azĭ vest. Curăț, aleg ce e curat orĭ bun: a cura porumb (a-l dezghĭoca). V. intr. Curg (ca fr. couler, a curge, și courir, a alerga [le sang dans les veines, sîngele’n vine]).

*curéz v. tr. (lat. curare, a îngriji). Îngrijesc un bolnav, îl tratez în calitate de medic. Vindec, curarisesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cu s. f., g.-d. art. curei; pl. cure

cu s. f., g.-d. art. curei; pl. cure

cu s. f., g.-d. art. curei; pl. cure

cura2 (a ~) (a trata un bolnav) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. curez, 3 curea; conj. prez. 1 sg. să curez, 3 să cureze

cura1 (a ~) (a curăța) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. curez/cur, 3 curează/cu; conj. prez. 1 sg. să curez/să cur, 3 să cureze/să cure

cura1 (a ~) (rar) (a trata un bolnav) vb., ind. prez. 3 curea

cura2 (a ~) (reg.) (a curăți știuleții) vb., ind. prez. 3 curează/cu

cura (a curăța știuleții) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. curează/cu

cura (a trata un bolnav) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. curează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURA vb. v. apăra, căuta, curăța, defrișa, despăduri, dezghioca, dezvinovăți, disculpa, distruge, îngriji, justifica, nimici, potopi, prăpădi, scuza, sfărâma, trata, zdrobi, zvânta.

cura vb. v. APĂRA. CĂUTA. CURĂȚA. DEFRIȘA. DESPĂDURI. DEZGHIOCA. DEZVINOVĂȚI. DISCULPA. DISTRUGE. ÎNGRIJI. JUSTIFICA. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SCUZA. SFĂRÎMA. TRATA. ZDROBI. ZVÎNTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cură (-ri), s. f. – Tratament medical. Fr. cure.Der. cura, vb. (a îngriji), puțin folosit; curarisi, vb. (a îngriji), cu suf. -isi; curabil, adj. (vindecabil); incurabil, adj. (incurabil); curativ, adj. (care vindecă); curator, s. m. (persoană care exercită drepturile și execută obligațiile decurgînd din curatelă); curatelă, s. f., din fr.

cura (-r, -at), vb.1. A curăța. – 2. A despăduri, a defrișa. – 3. A desface coaja, pielița. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a slobozi. – 6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Mr. curare „a curăța”. Lat. curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); cf. ven. curare „a curăța un pui”, fr. curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (cf. Cortés 127), ca termenul rom. să fi ajuns să se confunde cu lat. colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Der. curat, s. n. (dezghiocatul porumbului); curătoare, s. f. (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adj. (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, vb. (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; refl., a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; fam., a muri, a da ortu popii; fam., a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; refl., a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, vb. (a trăi în păcat); curățitor, adj. (care curăță; purificator); curățitură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; gunoi; resturi); curățiciune, s. f. (înv., puritate); curăție, s. f. (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin înv.; necurăție, s. f. (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruație); curățenie, s. f. (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruație; purgativ; cinste, corectitudine; Arg., catastrofă); necurățenie, s. f. (murdărie; excrement); curătură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, s. f. (sită, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al lat. curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al lat. colatus (Pușcariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, cf. calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch. Rom., X, 132). Din rom. provine săs. curat(ich) „curat”. Pentru curătură, Candrea-Dens., 452 propune și o der. directă din latină.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cură, vb. intranz. – (dial.) A curge: „Crepe-i țâțele, / Cură-i mațele” (Papahagi, 1925: 284). – Lat. curro, currere „a alerga”, după merge (Scriban, Șăineanu, DER, DEX, MDA).

Intrare: cură
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cu
  • cura
plural
  • cure
  • curele
genitiv-dativ singular
  • cure
  • curei
plural
  • cure
  • curelor
vocativ singular
plural
Intrare: cura (curge)
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • cu
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cur
(să)
  • cur
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curi
(să)
  • curi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • cu
(să)
  • cure
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • cu
(să)
  • cure
  • curau
  • cura
  • curaseră
Intrare: cura (desface)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • curea
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curez
(să)
  • curez
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curezi
(să)
  • curezi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • curea
(să)
  • cureze
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • curea
(să)
  • cureze
  • curau
  • cura
  • curaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • cu
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cur
(să)
  • cur
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curi
(să)
  • curi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • cu
(să)
  • cure
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • cu
(să)
  • cure
  • curau
  • cura
  • curaseră
Intrare: cura (îngriji)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • curea
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curez
(să)
  • curez
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curezi
(să)
  • curezi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • curea
(să)
  • cureze
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • curea
(să)
  • cureze
  • curau
  • cura
  • curaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cu, curesubstantiv feminin

  • 1. Tratament medical pe o anumită durată; aplicare metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim, consum de fructe, legume etc.). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote A-și face cura. A urma o cură. Muncitorii bolnavi din țara noastră sunt tratați și trimiși să-și facă cura în cele mai bune condiții în stațiunile de odihnă. DLRLC
    • format_quote Cură de slăbire. Cură de îngrășare. DLRLC
    • format_quote Cură de soare. Cură de aer. Cură de struguri. DLRLC
    • 1.1. Cură balneoclimatică = folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:

cura, curez / cura, curverb

  • 1. regional A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. DEX '09 DLRLC
    sinonime: desface
    • format_quote Își adunau în beciurile culelor pe țărancele de pe moșii la clacă... să toarcă, să depene ori să cure porumbul. MACEDONSKI, O. III 134. DLRLC
etimologie:

cura, curezverb

  • 1. rar A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. reflexiv A se supune unui tratament medical, unei cure. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.