curugiu sm [At: M. COSTIN, ap. DA / Pl: ~gii / E: tc korugy] (Tcî) 1 Soldat turc cu serviciul militar îndeplinit Si: veteran. 2 Invalid scutit de a merge pe front, însărcinat cu alte misiuni Si: apt necombatant.

‡ CURUGIU sm. Soldat turc care și-a făcut serviciul militar și e întrebuințat pentru paza orașului [tc.].

curugíŭ m. (turc. koruğu, pădurar, veteran, d. koru, parc, pădure). Vechĭ. Veteran. Azĭ. Fc. Pădurar și supraveghetor de care cu grîŭ la transport.

curugiu (-ii), s. m. – Invalid. Tc. koruci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVII, înv.

curugiu, curugii, s.m. (înv.) soldat turc cu serviciul militar împlinit; veteran.