curúț, curúți, s.m. (înv.) țăranii conduși de Doja în luptele împotriva turcilor și nobililor; rebel, insurgent, revolutionar, lobonț.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

curúț (curúți), s. m. – Rebel, insurgent, răsculat. Mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat” (DAR; Gáldi, Dict., 123), nume dat țăranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

curúț s. m., pl. curúți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURÚȚI s. m. pl. 1. Nume dat țăranilor români și unguri participanți la războiul țărănesc din 1514. 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. – Din magh. kuruc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink