curtizan, ~ă smf vz curtezan

* CURTIZAN 👉 CURTEZAN.

*curtizán m. (fr. courtisan, ca partizan d. fr. partisan). Curtean, persoană de la curte. Fig. Lingușitor al celor marĭ. Cel ce face curte femeilor. – Ob. curtezan (după pol kortezan, it. cortigiano).

CURTEZAN, curtezani, s. m. 1. (Astăzi ir.) Persoană care face curte (III) unei femei; p. ext. bărbat neserios, ușuratic. 2. (Înv.) Curtean (lingușitor, intrigant). – Din fr. courtisan (după curte).

curtezan sm [At: BELDIMAN, N. P. II, 6 / V: (înv) ~tiz~, (pop) ~nt, ~nț / Pl: ~i / E: fr courtisan] 1 Persoană care face curte (31) unei femei. 2 Bărbat neserios. 3-4 (Înv) Curtean (1-2) (lingușitor).

curtezant sm vz curtezan

curtezanț sm vz curtezan

* CURTEZAN, * CURTIZAN I. sm. 1 Curtean: curtezanii au profitat totdeauna de slăbiciunea omenească, la adăpostul căreia nu au fost totdeauna Domnii noștri (I.-GH.) ¶ 2 Persoană care face curte unei femei: tinerii curtezani se adună pe calea cea mare din Pera (BOL.). II. * CURTEZANĂ, * CURTIZANĂ (pl. -ne) sf. Femeie cu moravuri ușoare: Cu zîmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși (EMIN.) [fr.].

CURTEZAN, curtezani, s. m. 1. (Azi ir.) Persoană care face curte (III) unei femei; p. ext. bărbat neserios, ușuratic. 2. (Înv.) Curtean (lingușitor, intrigant). – Din fr. courtisan (după curte).

CURTEZAN, curtezani, s. m. 1. (Azi ironic) Persoană care face curte, care aduce omagii cuiva) mai ales unei femei) pentru a-i cîștiga favoarea. Se văzu tncunjurată de o droaie de curtezani. NEGRUZZI, S. I 20. De să duce la vro treabă mai des unde sînt femei, Curtezan îl fac în grabă. PANN, P. V. II 115. 2. (Învechit) Curtean (lingușitor, viclean, intrigant). Ce socoți, Bogdatie... izbîndi-vom oare? – Să nu te îndoiești, măria-ta, răspunse curtezanul. NEGRUZZI, S. I 138. Curtezanii, în mirare, Ascultau cu supărare, Căci așa vrea prințul lor. ALEXANDRESCU, P. 32.

CURTEZAN, curtezani, s. m. 1. (Azi ir.) Persoană care curtează o femeie. 2. (Înv.) Curtean (lingușitor, intrigant). – Fr. courtisan (după curte).

CURTEZAN s.m. (Astăzi ironic) Cel care face curte unei femei. [< fr. courtisan, după curte].

CURTEZAN s. m. (ir.) bărbat care face curte unei femei. (după fr. courtisan)

CURTEZAN ~i m. Bărbat care face curte unei femei. /<fr. courtisan

curtezan m. 1. care face parte din curtea unui Domn, rege sau împărat: un curtezan nemernic de tron imperial AL.; 2. fig. lingușitor; 3. cel ce face curte unei dame.

curtezán, -ă, V. curtizan.

curtezan (înv., fam.) s. m., pl. curtezani

curtezan s. m., pl. curtezani

curtezan s. m., pl. curtezani

curtezan.

CURTEZAN s. v. curtean.

curtezan s. v. CURTEAN.