CURTEZÁN, curtezani, s. m. 1. (Azi ir.) Persoană care face curte (III) unei femei; p. ext. bărbat neserios, ușuratic. 2. (Înv.) Curtean (lingușitor, intrigant). – Din fr. courtisan (după curte).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CURTEZÁN ~i m. Bărbat care face curte unei femei. /<fr. courtisan
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURTEZÁN s.m. (Astăzi ironic) Cel care face curte unei femei. [< fr. courtisan, după curte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CURTEZÁN s. m. (ir.) bărbat care face curte unei femei. (după fr. courtisan)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CURTEZÁN s. v. curtean.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curtezán s. m., pl. curtezáni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curtezán, -ă, V. curtizan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*curtizán m. (fr. courtisan, ca partizan d. fr. partisan). Curtean, persoană de la curte. Fig. Lingușitor al celor marĭ. Cel ce face curte femeilor. – Ob. curtezan (după pol kortezan, it. cortigiano).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink